* Ați auzit de CNDR?! Și eu, ieri. E tot un fel de PNRR, dar mult mai rudimentar: Clanul Național de Dresare și Reziliență. Seamănă cu o afecțiune, aparent tratabilă la Obregia și Săpoca, pe care medicii de specialitate o alintă "Lasă, mă, că de astea am mai avut, mai ales voi!"
* Culmea ironiei culturale, electorale și mistice, în Rusia! Au fost numărate, de la dreapta la stânga, voturile la alegerile prezidențiale desfășurate în uichend. A ieșit că Rafaed Arafat trebuie să dea un mesaj RO-Alert, mai ales pentru locuitorii din Ploiești, pe care să-i avertizeze că s-a trezit Ursul, semn că vine Primăvara de la Braga. Practic, se ieftinesc țuica de pufoaică, gecile tip CTP, alcoolul sanitar Mona, dezinfectantul de mâini, cât și glumele comestibile proaste care se vând pe caiet.
* Cubanezii protestează. În stradă. Nu toți, dar nu asta este ideea. Cubanezii care protestează cer mâncare și curent electric. Ai putea crede că vor să salveze Planeta și că nu mai au unde să-și încarce trotinetele. De fapt, tare mă tem că protestatarii din Cuba vor să mănânce sustenabil, în timp ce, cu cealaltă mână, o aplaudă pe Greta. Nu m-ar mira să-l aud pe Joe Biden acuzându-i pe cubanezi că s-au apucat să facă Glovo, ca să le ducă semenilor mâncare la domiciliu. În special celor care n-au auzit de amprenta de carbon, din cauza ghiorăitului mațelor. Din cauza aceluiași zgomot asurzitor, provocat de ghiorăitul mațelor, cubanezii de rând n-au auzit nici măcar de faptul că ambasadorul american la Havana monitorizează cu atenție și îngrijorare foamea din Cuba și respectarea drepturilor omului de rând. La urma urmei, până și cubanezii rupți în gură de foame au drepturi. Americanii le numesc "Drepturile omului care iubește curentul electric, cerul senil, eolienele și lumea a 3-a C, banca de la geam".
* Potrivit presei căreia îi stă mintea la nevoile burdihanului, "Ciolacu vrea să continue plafonarea prețurilor la alimentele de bază, până la finalul anului."
Chiar în acest moment, Marcel Ciolacu plafonează un preț nesimțit la orez. Din cauza prețului mare, simpatizanții și epigonii domnului Maricel nu se pot bate la coadă la orezul ăla chinezesc, ca să vadă și ei pictura aia frumoasă și minusculă de pe unul dintre boabele de orez. E o lucrare de artă gastronomică ce-l înfățișează chiar pe gurul pesedist făcând carate la un templu de cartier din Tibet.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
