Dragi gospodine, grijă mare dacă aveţi de gând să preparaţi odraslă de oaie pentru zilele pascale! Am adunat câteva reguli pe care le găsiţi, evident, şi în sfaturile medicilor generalişti. Mă rog, nu-s chiar ca ale lor, am încercat să fiu un pic al naibii în Săptămâna Mare:
1. An de an, politicienii ne servesc mielul gata sacrificat. Unii ar zice că-i şi zdrelit, dar v-aş ruga să nu mai aplecaţi urechea la orice emiţător de bârfe. Genul ăsta de cârlan nu se poate prepara, e de-a gata şi e un simbol. Nu-l mâncaţi! Aşa am ajuns să ne înfulecăm propriile simboluri.
2. Se zice de multă vreme că mielul blând suge la două oi. Păi, staţi aşa! Mă tem să n-o păţiţi dacă vă cade în mână o asemenea arătare. Ăla care bobinează la uger dublu sigur suferă de mutaţii, are două capete. Practic vorbind, ar ieşi mai multă ciorbă de miel din două cranii, dar să nu exagerăm…
3. Orice miel dă din coadă atunci când e viu. Dacă-l cumperi cu fâşul rupt, cum se zice în talcioc, trebuie să-i urmăreşti copitele şi maxilarul. Dacă mieluţul a răguşit, e clar că a lătrat la greu noaptea trecută prin faţa blocului, deci nu e chiar mieluţ, ci potaie (jur că n-am suflet uman că am folosit asemenea nenorocire de termen).
4. Mieii zburdă pe câmpii, hai să-i adunăm copii! Aşa suna un cântec pe vremuri, deci feciorii de oaie & berbec erau perfect sănătoşi în acele timpuri. Acum unde, Doamne iartă-mă, să mai zburde? Printre garaje şi chioşcuri? Carevasăzică, mielul de astăzi nu mai face mişcare, are colesterolul cât casa şi reprezintă un real pericol. În scurtă vreme vom căuta ceafa de oaie tânără în aceeaşi măsură în care o căutăm disperaţi p-aia de porc. Cu legume să fie preparată, neapărat.
5. Propun să nu mai fim atât de zgârciţi în zilele de sărbătoare care urmează. Să ne luăm un plod de berbec, să-l facem la cuptor şi, dacă va fi să fie să ajungem la spital cu o tulburare intestinală, ceva, măcar să nu ne facem de râs. Una e să te duci la urgenţe cu două felii de cozonac şi un ou stricat în burtă, şi alta cu stufat, drob şi alte cele „confecţionate” din behăitoare. De ce să se uite urât medicul la noi? „Uite-l şi pe amărâtul ăsta…”
