* Poate că mi-aş dori o maşină nouă, iar pentru asta este firesc să consult pliante, site-uri de specialitate şi mai ales sfatul prietenilor cunoscători. Eh, şi atunci de ce să mai urmăresc reclamele de la televizor? Mai ales că un spot în vogă ne prezintă un model de automobil care rulează cu microbi pe masca radiatorului. Şi nu-s microbi obişnuiţi, sunt d-ăia duşi cu capul, cel puţin aşa par la TV. Repet, când benzina se apropie iarăşi de 6 lei (eu bag numai 95 fără plumb), iar RCA-ul se dublează, de ce să-mi iau machinetă cu dihănii microscopice pe capotă? Mai bine circul cu balaurii de pe banchetele din maxitaxi.
* Nu ştiu cu cât sunt plătiţi băieţii de la Pro TV care comentează meciurile Stelei şi nici nu mă interesează. Dar, de când mă uit eu la fotbal – şi am aproape trei decenii de când mă holbez la fenomen –, n-am simţit niciodată crainici mai pupincurişti decât cuplul de maimuţe care acompaniază ţurca echipei lui Gigi. Când e corner pentru Steaua zici că le-au luat copiii la facultate cu 10 (să fim bine înţeleşi, la loazele şpicherilor fac referire!), nu mai zic ce se întâmplă dacă dă vreunul gol din întâmplare. „Magie, incredibil, senzaţional, fabulos!” şi lista epitetelor nevinovate continuă. Nici dacă ar fi semnat Becali contract cu Pro TV-ul nu cred că se ajungea în acest stadiu de sclavagism verbal: când e mingea la vreun angajat de-ai oierului poţi paria că s-a mai inventat o stare de agregare. Cam aşa reacţionează primatele din Pache Protopopescu. Vă ofer o mostră de joi seară, când Steaua a făcut egal la Copenhaga: „Arbitrul a eliminat un jucător de la noi şi acum se va întâmpla ceea ce nu ne doream. Îi va aduce pe danezi peste noi!” Mă şi gândeam de ce nu le-au faianţat ăia cabine de comentariu mai sigure pentru ca vorbălăii protevişti să nu se intersecteze cultural şi subcutanat cu populaţia din Copenhaga. Nu, e clar, e ceva putred la mijloc...
* Românaşii au tolocănit la telefonul mobil cam 30 de miliarde de minute în primele şase luni ale anului 2012. Poate de aia nici nu auzim cum duduie economia naţională: noi suntem atenţi la vibraţiile gadgetului şi la soneria de apel. Tânânânâ-tânânână-tânânânâ-nâ! De fapt, ăştia-s alde Nokia, un fel de Dacia al celulărimii anului curent.
