* Fata lu’ tat-su se poticneşte la fiecare interacţiune cu microfonul Parlamentului de la Bruxelles, dar le poartă grija ziariştilor dâmboviţeni. După ce a clamat că autorităţile române ar trebui să elaboreze un cod de conduită pentru mass-media (şi există, duduie!), recent măritata şi-a înghiţit consoanele în timp ce vorbea despre dictatorii din „ţările primăverii arabe”. Auzi, mezino, e ca şi cum eroina principală a basmului „Capra cu trei iezi” le-ar fi recitat iezilor la uşă pasaje din „Floare albastră”, în loc de lapte-n ţâţe şi mălăieş în călcăieş. Totuşi este trist în lume!
* Solistul trupei heavy metal Megadeth s-a distrat la plecarea din Bucureşti când a zărit o filială a Băncii Transilvania. I-a aplicat o fotografie şi a postat-o pe Facebook cu întrebarea ghiduşă: „Mă întreb dacă asta este o bancă de sânge.” Vezi, Doamne, Transilvania = Dracula = mai dă-vă-n sânge de străinezi care altceva decât contele cu dinţi nu ştiţi despre ţara noastră! Megadeth-ule, nene Dave Mustane, ai grijă că pe gardurile din România Dracula se scrie altfel decât ştii matale, iar aia, pe cale de consecinţă, e o bancă de spermă!
* Fostul comentator de chişcă Dumitru Graur a fost intervievat în weekend la un canal naţional de ştiri. Nu găsesc motiv pentru această oportunitate, dar nici nu pot zice că mă voi zvârcoli la noapte în aşternuturi de grija celui cu nume de alint Dadi. Urmaş al celui mai elegant posesor de limbă română, Alexandru Graur, Dadi ăsta s-a lăudat în direct că nu i-a plăcut şcoala: „Am trecut dificil prin ea.” Frumos spus, nici nu trebuia să precizeze că a fost mereu certat cu manualul de citire. Cum să treci dificil, mă? Dacă nu ţi-e lesne treci greu, nu dificil, sfertodoctule! Mai lipsea să spună că, după ce îngurgitează pepeni cu bere, se deteriorează la burtă.
* Surorile Cheeky Girls îşi povestesc drama în presa britanică. Zic ardelencele că silicoanele le-au falimentat, că dacă nu şi-ar fi atârnat ţâţe false n-ar fi fost prea sexy, aşa cum şi le-a dorit casa de discuri. Îşi pot pune şi globuri de brad şi beteală că tot banale rămân. Cât priveşte lălăiala lor, aoleu!
