* Mi-a povestit o entitate din sistem care-i şmecheria cu Black Friday. În mod normal, prosteala asta importată – ca şi alte idioţenii, precum Valentine’s Day sau Halloween – de peste ocean ar fi trebuit să aibă loc vineri. Vinerea de săptămâna asta, nu în cea care a trecut... Însă băieţii şi-au propus să ţină Black Friday timp de o săptămână ca să-şi facă sacoşa mare. Iată care-i faza şi cu aşa-zisele mega-reduceri (e poveste reală): avem câteva televizoare, nu contează gama şi nici firma, la preţul de 1.500 de lei. Cu zece zile înainte de sărbătoarea preţurilor căzute în freză, le mai punem două-trei milioane de lei vechi pe etichetă, iar la interacţiunea cu amatorul de „oferte” scrijelim pe un carton de dimensiuni industriale că măgăoaia costă 1.200 de lei, faţă de 1.800, cât ar fi făcut înainte. Cetăţeanul turmentat de promoţii pune mâna pe el şi se duce acasă la nevastă cu ditamai pleaşca. Aşa crede el, că i-a pus Dumnezeu mâna pe moţul de la bască. Fericire maximă, mulţumim Black Friday!
* În realitate, nenea care şi-a luat televizor cu „bani mai puţini” are datorii enorme la întreţinere, iar un oraş întreg stă pe loc şi din cauza lui. Înjurăm actualul primar că va intra în istorie prin congelarea unui municipiu important al României? Marius Stan a fost, de fapt, strâns cu uşa de Romgaz şi vina lui este că n-a încercat încă din vară să anunţe că iarna lui 2013 spre 2014 va fi iadul pe pământ. Poate n-o fi ştiut că nu mai merge cu încălzirea pe datorie, aşa cum se întâmpla până acum. Ah, şi ar mai fi o chestiune: să-i dea afară pe chiriaşii de lux ai municipalităţii care se întrec în datorii la apă caldă şi agent termic. În rest, haideţi să ne uităm la foştii edili ai Galaţiului. Eugen Durbacă şi Dumitru Nicolae (cred că mai mult cel de-al doilea) au tolerat, ba chiar au promovat neplata datoriilor. De câte ori s-a vorbit despre eşalonare, reeşalonare, eliminarea penalităţilor? De fiecare dată când se organizau alegeri „libere” în republica lui Cozmâncă şi Dragnea. Nesimţiţii şi cei care nu-şi permit să trăiască în mediul urban (ăştia din urmă sunt precum absolvenţii de 12 clase – nu toată lumea trebuie să aibă în vitrină diploma de Bacalaureat) au fost gâdilaţi mereu şi iată unde s-a ajuns! Abia acum putem vorbi despre o brumă de capitalism, dragilor!
