* E uşor să râdem de Lucian Bute, dar e şi mai lesne să ne batem joc de om din spatele unui pseudonim fătă mamă, fără tată. Te loghezi pe site şi-l măscăreşti de nu se vede. Eu, fără nick-name, eu, Dănuţ Lungu, sunt conştient că Interbox, clubul la care este legitimat pecheanul, şi-a făcut excelent treaba - a ambalat foarte bine un produs cu potenţial, l-a dus până în piscul performanţei, a demonstrat că marketingul poate să dea bine cu stânga şi, oricând va trage linie, va contabiliza un mare plus. Între timp, noi ne-am creat imaginea unui campion invincibil, până şi comentatorii de duminică dimineaţă, cei care ne-au povestit meciul cu Pascal în direct, şi-au dat seama abia în ultimele două runde că Bute este ca şi bătut. Că-l articulase mai mult haitianul şi că numai un knock-out îl poate învia... Trecem peste bumbăceala de la Nottingham, gongul izbăvitor din duelul cu Andrade şi peste frica de a încerca mai mult cu circarul întâlnit acum câteva zile. Valoarea lui Lucian se vede pe hârtie - a pugilat pentru două milioane de dolari, sumă la care n-ar fi putut visa dacă ar fi fost un neica-nimeni, aşa cum încearcă unii să-l rebranduiască.
* Cu adevărat subiect este declaraţia madamei Mariana Câmpeanu de la Ministerul Muncii. „Să le ajutăm pe femei cu semipreparate, să nu mai stea să cureţe cartofi”, zice doamna care mă face să-mi iau Câmpeanu... Aş veni cu următoarea completare: să le ajutăm pe femei cu semipreparate, ca să-şi omoare soţii mai repede. Şi neapărat cu zile. Ceapa mă-sii de treabă!
* Protestele de la Kiev ne arată că unii, chiar şi din zona de sud-est a Europei, ştiu să fie furioşi. Scoşi din minţi de ultimele apucături ale conducerii acestui stat, plătitorii de taxe şi impozite au ieşit în stradă, punând realmente în pericol forţele de ordine. OK, şi noi am depăşit stadiul penibil de a vocifera pe ritm de Dansul Pinguinului, dar de la 10.000 la două sute de mii este o distanţă colosală, aproape insurmontabilă. Să fie oare problema la cutia „ucraineană” a cetăţeanului mioritic?
