* Să mai povestesc că m-au luat dracii vizavi de votul regurgitat de Consiliul Popular (da, sună mai bine Consiliu Popular sau chiar Consiliul Populist) în cazul demolării garajelor? Să mai explic că nu mai am nicio speranţă de la acest oraş nenorocit, de la municipiul roşu, când văd că mulţi dintre posesorii de vot din legislativul local care se opun urbanismului sunt de vârsta mea sau chiar mai tineri? Am crezut că dinozaurii ne-au adus aici şi că, la un moment dat, vom scăpa de duhul lor putrescent... Ce naiv, câtă sluţenie intelectuală guvernează aceste locuri!
* Poate că-i vom întâlni pe stradă pe cei 11 plus 14 care au votat împotrivă sau şi-au abţinut vezica urbanistică. Poate-i vom chestiona în intimitate, poate-i vom ruga să ne explice la ce sunt bune 7.000 de garaje într-un oraş care trebuia de mult să fie unul european. Poate. Vor ridica din umeri, vor face apologia murăturii aflate la adăpost pe-un spaţiu care ar fi trebuit să-i redea copilului de la bloc bucuria neîngrădită a jocului. Din cauza castraveţilor - da, şi din cauza ălora depozitaţi în bidoane - odraslele ne sunt obligate să slalomeze printre maşini, printre chioşcuri şi garaje, iar în momentul în care au identificat un spaţiu de doi metri pătraţi sunt luaţi la rost de vecini: „Bă, nu mai faceţi gălăgie aici!” Dar copilăria este şi trebuie să fie patronată de hărmălaie. Avem grijă ca molanul descurcăreţilor din epoca Durbacă să nu fie atins de floare la doi metri adâncime (şi nu la Eternitatea, ci mai în toate zonele cândva verzi ale Galaţiului), în vreme ce vlăstarele noastre, încorsetate de ciment, îşi şlefuiesc sensul nevârstniciei pe Internet, pe Facebook. Bravo, bă, abţineţi-vă, dar să ştiţi că maşina de vot nu va avea niciodată nevoie de garaj!
* Consilierii care se opun proiectului de eliminare din peisaj a garajelor au, probabil, un argument. Măcar şi-au dezvăluit apucăturile în vreun fel. Nu-i voi înţelege, în schimb, pe abstinenţii din Consiliul Popular Galaţi. De ce te abţii, nu ştii unde-i grupul sanitar? De ce nu pleci direct acasă? De tot. Dă-ţi demisia, aşa e mai corect, urbanizează-te în garaj!
