* Am stabilit ieri, în emisiunea pe care o realizez la radio, că izul unei noi trosneli mondiale n-ar trebui să ne sperie. Pe mine, cel puţin, mă păstrează apretat - nicio lacrimă, nici măcar un strop de transpiraţie. Sau, dacă vreţi, şto ţî vî no mi se nai de (vezi în celebra serie de filme B.D.). Mă şi justific, nu fac precum politicienii - pe front ar dispărea foarte mulţi cocalari, cei mai mulţi se încadrează în segmentul de vârstă 20-35 de ani care a primit deja înştiinţare în Monitorul Oficial. Dacă şmecheraşii pârâţi nu vor rezolva problemele din tranşee, piţipoancele de acasă vor avea de ales: se vor face gospodine sincere sau nu se vor mai face nimic. Dar măcar va fi stârpit un substantiv comun cu trening şi cercei de neam prost...
* N-am scris niciodată despre toaleta ecologică, concept aruncat pe piaţă acum un deceniu, sper să nu mă-nşele memoria. Sau poate că am aflat eu abia acum zece ani de această invenţie. Nu contează, important este că abia săptămâna trecută am încercat şi eu struţo-cămila cu nume „verde”. Abia acum, în pragul verii lui 2014, mi-am luat inima-n dinţi şi am păşit pe uşa unei toalete ecologice. Wow, nebunie curată, vă sugerez să încercaţi această experienţă, nu veţi regreta! De fapt, veţi ieşi cu adevărat verzi din cuşca destinată nevoilor fiziologice, o să semănaţi leit cu prototipul de marţian pe care-l ştim încă de la scenetele turnate de Amza Pellea şi Draga Olteanu-Matei. E atât de eco modulul de metal în care vă veţi duce vezica şi... Aoleu, doar vezica, doar n-o să vă pască păcatul de a merge mai departe. Odată ajuns captiv acestui adăpost de treburi mari şi mici, îţi deteriorezi simţul olfactiv până când vor sări în ajutor oftalmologii. Pentru că nici priveliştea nu ţine cu tine - eco, eco, dar să nu uităm că trece oricine prin coşmelia priponită pe spaţiul public, fie că vorbim despre un parc, o staţie de autobuz sau un stadion. Cele câteva minute (mi-au părut o veşnicie) petrecute în veceul dornic să păstreze armonia din inima naturii m-au obligat să-mi doresc multe E-uri, cele mai multe... Aşadar, când voi mai fi prins cu „afaceri” în agora, îmi voi dori din inimă un grup sanitar cu aditivi, conservanţi, emulgatori şi margarină.
