Am ajuns, aşadar, şi la operatorul de turism căruia îi datorez apariţia acestui mini-foileton. Baciul pensiunii (asta-i titulatura cea mai nimerită în arealul Parcului Natural Putna) are îndeobşte domiciliul stabil în Porto-Franco, dar nu te lasă singur în sânul vraişte al faunei şi florei Carpaţilor Orientali. Cu ocazia asta îmi petrec şi eu concediul cu dumneavoastră, îţi şopteşte în timp ce-şi face monetarul. Da, 80 de lei camera dublă, aveţi şi baie, adaugă concesivul patron, pentru ca apoi să-ţi deseneze verbal comparaţia Lepşa - Galaţi la nivel de oxigen respirabil. Ehei, narează stăpânul concediului tău, când munceam eu în combinat nu se putea respira în oraş. Acum e mai bine, au început şi copacii să înflorească, dar tot mai bine e aici, între munţi. Impecabil, cât de articulat poate fi, ce simţ, un observator atât de fin nici nu visai să-ţi iei în vacanţă... Chiar nu te interesa unde şi-a făcut veacul cartea lui de muncă, deci nici fotosinteza din patrulaterul Dunăre-Cătuşa-Prut-Brateş.
În Harghita, ca să fac o paralelă modestă, a trebuit să sun de patru-cinci ori ca să vină proprietarii vilei pentru a le înapoia cheile. Pur şi simplu nu-i interesa ce facem, cum facem şi mai ales de ce. Au primit contravaloarea cazării (dar asta numai după ce şi-au făcut datoria de amfitrion - a se citi pălincă, slană şi zâmbete, multe zâmbete), ne-au urat cele bune şi ne-au arătat ţeava de eşapament. Fumega puţin, dar şi-or fi rezolvat problema între timp.
Aici, la Lepşa, stâpănul stă în maiou şi se pregăteşte să facă focul pentru grătar. Consideră că poate da o mână de ajutor, cu toate că nu i-a cerut-o nimeni. Ulterior, dacă te vede cu o sticlă de elixir pe masă, se face că a descoperit o gaură nouă în galaxie. Profită de faptul că semnalul telefonului e prost, că internetul nu există (nu-şi pune router, costă) şi e vestitor de breaking-news-uri: „Au dat la televizor că e cod galben.” Aşa, şi? Te-am întrebat eu ceva? Evident că nu i-o spui în faţă, n-ai chef să-ţi dinamitezi sejurul, dar te doare pancreasul, îi plângi de milă. Şi nici măcar nu era cod galben pentru zona în care ne aflam...
(urmare în numărul de mâine)
