* Până la urmă s-au împăcat? Nu ştiu de ce răfuiala dintre Ucraina şi Rusia îmi seamănă a divorţ în familia Prigoană-Bahmuţeanu. Iar eu credeam că Merkel şi preşedintele cu mustaţă al Belarusului sunt oameni de încredere, căci pe Hollande de Funes al Franţei nici nu-l pot urmări...
* Putin anunţă că bombardamentele din estul Ucrainei vor înceta. Pe 15 februarie, nu de acum, nu de mâine. Ce-o fi pe 15, balşoi Vladimire, e acea zi în care ruşii se dreg după Valentine’s Day sau ce? Carevasăzică, până atunci pot ataca niţel Kievul şi mai pe seară Odessa, altfel nu înţeleg de ce lasă mitralierele să latre până duminică. N-o fi fost bun protocolul la Minsk: vechi biscuiţii, prea amare cafelele, ioc şampanie.
* Acelaşi preşedinte-ţar al Rusiei a rupt un creion de nervi la interminabilele negocieri pentru pace. E tot un fel de a le inocula celor din jur că ai dureri de pix în privinţa păcii de pe Terra.
* Unii se joacă în libertate, rupând bunătate de creion, iar alţii (altele) aşteaptă în arestul de 30 de zile o trusă de machiaj mai acătării. Viaţa nu e corectă, Elena!
* Dar parcă Rusia n-avea nicio implicare în cuptorul pornit din regiunea Donbas; de ce a participat totuşi la discuţiile pentru arborarea steagului alb, de ce Putin a anunţat că pe 15 se termină cu tunurile şi grenadele? Nu separatiştii erau vinovaţi? Aoleu, şi eu care mă pregăteam ca insensibilul să le bat obrazul!
* După faza cu Lenuţa, în faţa Parlamentului a apărut şi Varujan Vosganian. Tot pentru ridicarea imunităţii, tot pentru o eventuală reţinere. Propunerea României la Premiul Nobel a avut însă o reacţie de brav bărbat, plângând în plen de s-au muiat inimile aleşilor naţiei... L-au mângâiat pe tărtăcuţă şi l-au consolat cu un vot împotriva urmăririi penale. Elena Udrea mi se pare deja Rambo pe lângă fostul ministru al Economiei. Pe Varujan îl încurcă ţăcălia, deşi nici pe Conchita Wurst n-o suspectez de virilitate.
