Despre duhori. Cu ură (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Lirismul subiectiv a izvorât din experienţa dramelor personale, cel mai probabil poeţii cu detentă dovedindu-şi incapacitatea de a gestiona (ce noţiune nemernică, pur comercială!) sentimentele persoanei idolatrizate. De câte ori n-ai repetat la perete ce ţi-ai fi dorit să-i transmiţi arogantei cu care visai să ieşi la plimbă-tavă? Sau, mă rog, la cofetărie sau gelaterie, ca să ne adaptăm vremurilor... Eşecul flăcăului - o virtute în acest caz - a născut minunate poeme de amor, de aceea imperfecţiunea merită îngăduinţa noastră.

În zilele noastre, viteza excesivă a timpului şi simplul fapt că pe internet poţi să te iubeşti în toate felurile şi cu oricine, ai ocazia să te desparţi şi să te împaci (cu gândul) aproape că înlătură orice şansă de a mai poza în romantic, cu un trandafir şi o ciocolată-surpriză în cârcă. Nu mai rupi petale, mă iubeşte, nu mă iube... Iubi-m-ar! Aş. Ne-am robotizat, impresiile ne sunt servite şi reacţionăm la comandă, dar, Slavă Cerului, am descoperit o breşă în scutul Noii Ordini Mondiale: atmosfera viciată de la subraţul unui coleg de muncă.

Am simţit nevoia acestei contextualizări lăbărţate pentru a puncta că duhorile nespuse din birou sunt noua romanţiozitate. Ramura îndrăgosteală, ca să mă exprim ca feisbucarii. Te apasă până în profunzimea sufletului, ai zbura dacă ţi-ar permite fuselajul, urli în tăcere, deci nu te poţi exprima, eşti înnebunit, mintea nu-ţi mai funcţionează la capacitatea dorită... I-ai spune, însă... Ai încerca să-l convingi că dimineaţa, atunci când ar trebui să-şi verifice igiena personală, mai există cel puţin două stinghii de curăţat, dar ţi-e frică. E impredictibil, există riscul să reacţioneze ca ultimul tâlhar de pe stradă, adică să te doboare cu un knock-out, sau ar putea doar să fie vanitos. Deci, nu te va mai saluta, eventual va scorni ceva la adresa-ţi, iar subţiorile dihorului biped vor rămâne la fel de nefrecventate. Cu excepţia microorganismelor care grăbesc putrescenţa debranşatului de la bun-simţ. Mai simplu este să suni la organele statului ca să-ţi dai în gât şeful că practică evaziunea fiscală.       

Citit 509 ori Ultima modificare Joi, 14 Aprilie 2016 16:28

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.