* Statuia lupoaicei din fața Muzeului de Istorie din București a rămas fără coadă. Prin urmare, îi spunem ursoaică și-i aninăm o bucată de carton pe care să scrie cu litere de-o șchioapă (deși bearcă ar fi fost corect politic) mesajul “d-aia n-are coadă”.
* Explicația sluțirii bietului animal este românească - s-au sprijinit turiștii de coada dumneaei, cum ar veni, ca să-și facă selfie. Să le fie rușine celor care au creat statuia pentru că n-au gândit o variantă mai vie! Dacă nevasta lupului ar fi mișcat apendicele terminal al părții posterioare a corpului, s-ar mai fi apropiat careva?
* Coada lupoaicei de la Muzeul de Istorie din Capitală s-ar putea împrieteni cu mâna muzei lui Eminescu, de pe statuia cu același nume din parcul care, coincidență bizară, a fost botezat întocmai. Unde merge coada, merge și mâna. Sau invers? Era un vechi proverb al iresponsabilului autohton.
* Ministrul Pop-Plop a scos iarăși o perlă, cred că se strică și extratereștrii de râs dacă îl remarcă (și n-ar avea motive să-l ignore). A zis bossul de la Educație că elevii din România „merită un viitor mai bun decât cel prezent”. Un mai mult decât viitorul, nu? Sau un viitor compus, viitorul viitorului... Presimt că se va lua și de imperfect.
* Până la urmă, imperfectul n-ar mai trebui studiat, ci corectat. Asta gândește omul, nu neapărat și ministrul Pop-Plop.
* Același băiat care l-a transformat într-un anonim pe Vanghelie, iar doamna Grapini pare să aibă aceeași soartă, s-a scuzat că nu le are nici cu carburanții, nici cu tarifele acestora. Soția face plinul, oricum alimentăm destul de rar, a îngăimat Pop-Plop, individ căruia nu-i mai rămâne decât să dea vina pe consoartă că-i umblă și la articolul hotărât și ăla nehotărât. Ca să nu mai pomenesc dezacordurile. Face cum vrea ea, de ca și cum le-ar avea zestre de la maică-sa. Oameni buni, îmi umblă în i-uri, ba ia, pe pune, e ceva de nedescris, cam așa ar trebui să-și mai dreagă Livișor imaginea de slab alfabetizat.
* Prima doamnă a Cataloniei este o româncă originară din Vaslui. O cheamă Marcela Topor și vrea pace în lume. Și independență, deși onomastica-i aduce a contondență.
