* Gata, la loc comanda, începând de astăzi ni se risipeşte mândria de a fi vecin cu Marea Neagră. Şi cu Bulgărica, numai noi să avem o problemă cu sufixul -rica? Putem să scuipăm iarăşi pe jos, dacă am făcut măcar o oră excepţie de la regulă, să claxonăm oricând, să pisăm usturoiul la doişpe noaptea şi să nu lăsăm bormaşina să respire. Un bun român, iată o expresie desprinsă din lexicul canibalilor gurmanzi.
* Subsemnatul a dovedit ieri, de Ziua Naţională, românism peste măsură. A dat flash-uri şi era să-şi extragă din mănuşă degetul care niciodată nu încape în nas.
* Gălăţenii, serbaţi pe 30 noiembrie, au testat în prima zi a lunii decembrie o variantă tradiţională a sezonului rece. Renelul lui Moş Crăciun s-a defectat, iar într-un cartier important al urbei n-au mai defilat centralele termice de apartament. Prin urmare, nici n-au mai poluat. Ce verde a fost Galaţiul de Ziua României!
* Bine că s-a terminat toamna şi că am intrat în toamna 2.0! Cu douăsprezece-treisprezece grade şi ploaie în rafale, mă tentează o regulamentară curăţenie de toamnă. Am o singură jenă, numai una, ca George Coşbuc (poetul, nu bulevardul): nu găsesc var nestins pentru pictarea copacilor de la brâu în jos.
* Am evitat mesajele de vineri ale politicienilor autohtoni, n-avea rost să-mi pun colesterolul rău (nu, nici vorbă de redundanţă!) la încercare. Independenţă, suveranitate, libertate, emancipare, prize şi alte snoave, n-avea rost...
* E vina doamnei Carmen Dan că faza cu microfonul în priză a ieşit în public în ajun de mare sărbătoare? Cine-a pus Ziua Naţională în drum, alde aceştia?
* Parada militară m-a prins şi mai nepregătit, probabil că eram cu gândul la tradiţionala fasole cu ciolan. Reiterez o întrebare stricată şi zilele precedente (sub altă formă): statul paralel şi statul la care se raportează paralelismul celui hulit luptă pentru acelaşi ciolan. Rămâne de văzut la cine va ajunge zgârciul.
