* „Un preşedinte de CJ nu trebuie să dea <> ca tovarăşul Ceauşescu” *
- Ce vă trebuie dumneavoastră politică? Medicina nu vă era de ajuns?
- Mă aflu la al treilea mandat de consilier judeţean. Acum zece ani m-am hotărât să îmi pun la bătaie energia şi reputaţia, care pentru mine sunt valori extrem de importante.
Am fost un tip născut fără dreptul de a influenţa lucrurile. Mă refer la interdicţiile puse pe vremea comunismului – copiii de intelectuali să nu facă Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, iar mai apoi, copiii de medici să nu facă Facultatea de Medicină. Le-am făcut pe ambele, dar nu fără greutate.
După 1989, am înţeles că, dacă nu te implici politic, eşti un individ blocat profesional, social şi cetăţenesc; implicarea politică este o obligaţie a oricărui cetăţean, care poate fi activă sau pasivă. Nu poţi sta într-un turn de fildeş. Să ştiţi că, după 1989, puteam să am carieră dacă eram turnător, dar nu am fost, am şi hârtie, că altfel nici nu mă băgam în politică. Trebuie să fii idiot să faci altfel.
- Cu ce v-aţi ales după zece ani de politică? Ce aţi realizat?
- O chestiune palpabilă la care am participat masiv, deşi din linia a doua, căci cei care au împins cel mai tare au fost profesorul Aurel Nechita şi Dan Lilion Gogoncea, este Facultatea de Medicină din Galaţi. – Prima oară aţi intrat în politică prin ApR, partidul lui Durbacă.
- Eu nu m-am dus pentru Durbacă. Prima dată am aderat la ceea ce părea a fi o soluţie de centru-stânga. Să ştiţi că cele mai valoroase elemente din tot spectrul de partide sunt foştii membri ApR. Ca o opţiune afirmată de centru care căuta să amelioreze nişte lucruri, fără să aibă o încărcătură ideologică, ci mai degrabă pragmatică, ca o intrare într-o cristelniţă a politicului, partidul [ApR] mi s-a părut cât se poate de convenabil.
* „Nu de comunişti mi-e frică, ci de lichele”
- De la ApR aţi trecut la PSD...
- [În ApR], opţiunea mea a fost faţă de un program şi de o echipă. În momentul în care acest element ideologic care m-a atras a devenit inexistent, a trebuit să mă retrag sau să aleg o altă cale. Aşa că am mers spre structura cu cei mai mulţi tehnocraţi. Iar PSD-ul de astăzi era pe atunci, atât la nivel naţional, cât şi la Galaţi, partidul cu tehnocraţi…
- Deci cei 15.000 de specialişti ai CDR-ului au fost apă de ploaie?
- Pe vremea când a ieşit Constantinescu preşedinte, am lăcrămat profund mişcat, ca să văd, după aceea, că m-am aflat în faţa unor jigodii infiltrate de securitate. Eu am doi bunici omorâţi de comunişti.
Unii au confundat PSD-ul cu comuniştii. Infiltrarea cu comunişti şi escroci a CDR a fost infinit mai mare decât a PSD-ului. … Şi apoi, nu de comunişti mi-e frică, ci de lichele.
Cred că în politică s-au infiltrat îngrozitor de mulţi oameni incorecţi, care nu au decât scopuri proprii, îmbogăţirea şi nu ştiu dacă ăştia pot fi identificaţi cu comuniştii. În ultimii 50 de ani, mulţi au defilat cu eticheta de comunişti, dar sunt jigodii.
„Nu mă pot manevra nici nevasta, nici prietenii, nici partidul”
- V-aţi dorit întotdeauna să candidaţi la şefia CJ?
- Candidatura mea este nu atât o pretenţie sau o dorinţă a unui individ, ci o opţiune a unui partid. Într-un partid, oferi şi ţi se oferă. Dacă eşti considerat apt să duci tu rucsacul, nu trebuie să spui nu, deşi, sigur, mi-ar fi mult mai uşor să fiu senator, decât să bat, în cizme de cauciuc, satele, dar trebuie să o facă cineva şi pe asta…
La alegerile parlamentare trecute, am fost votat pentru Senat cu 44,6 la sută, au votat peste 19.000 de oameni care au avut încredere în mine. Este îngrozitor de greu să fii depozitarul încrederii altora.
De aceea, am ezitat mult când mi s-a propus candidatura la CJ. Dar m-am gândit şi că un om cu un capital foarte mare de încredere este unul care aduce şi un număr foarte mare de voturi şi de consilieri.
Pe de altă parte, nu aş fi acceptat să candidez dacă nu aveam un cuvânt de spus în alegerea consilierilor, sau dacă aş fi fost considerat prost şi bun de manevrat. Sper că cei care m-au propus au înţeles că pe mine nu mă poate manevra nici nevasta, nici prietenii, nici partidul. Sunt sclavul conştiinţei mele.
„Nu am un război cu Chebac”
- Deja aţi avut o primă confruntare cu preşedintele Chebac…
- Eu nu am o relaţie tensionată cu preşedintele, sunt perfect relaxat. Dar dacă domnul preşedinte crede că a găsit prostul sau hoţul, se înşeală. Una dintre marile porcării ale acestei campanii este să se verse lături pe o persoană, un sport absolut la liber, din care ieşi aproape nepedepsit.
Preşedintele în funcţiune al CJ mi-a reproşat că la un audit s-ar fi găsit o pagubă, un prejudiciu legat de suprimarea unui contract de fostul manager al spitalului, din 2004, care eram eu. În primul rând, nu s-a încheiat niciun audit şi nici nu există vreun prejudiciu.
Eu i-am promis [lui Eugen Chebac] că o să-l dau în judecată pentru calomnie, chiar dacă acuzaţiile s-au făcut, aşa, cu jumătate de gură. Nu există jumătate de viol… Domnule, eu nu am un război. Nu am nimic de ascuns, nu voi ataca niciodată pe cineva, dar nu voi permite nimănui să insinueze sau să afirme lucruri care îmi vor ştirbi onoarea.
- Ce veţi face dacă veţi fi ales preşedinte CJ?
- Pot oferi transparenţă, îi pot feri pe cetăţeni de furtul sistematizat din banul public, pot oferi în limita fondurilor, o extrem de corectă alocare pe priorităţi şi voi susţine colaborarea cu zona complementară, Brăila.
Promit că nu voi fi dominat de orgoliu, în detrimentul intereselor generale ale unei zone care prin destinul ei geografic este unitară. Dacă eram conurbaţie, aveam altă finanţare şi altă soartă. Orgoliul este otravă, nu au ce căuta orgolioşii în asemenea post.
Preşedintele CJ nu este unul care dă „indicăţii” ca tovarăşul Ceauşescu, ci trebuie să îşi aleagă o echipă de profesionişti, cinstiţi şi corecţi. Care e rolul unui doctor la CJ? Să lupte cu hoţia şi prostia! Sunt un mare admirator al lui Sorescu, cel care a scris poezia „femeia asta ascunde pe cineva în baie”.
Ei, asta e: trebuie să ştii cine ascunde pe cineva în baie… Eu nu aş vrea să comentez ce se întâmplă în prezent în CJ. Pentru că, vorba lui Blaga, „vinovat e tot trecutul şi sfânt e numai începutul”.
Oamenii ştiu că nu mă bat cu cărămida promisiunilor în piept. Sigur că poţi eşua, de asta într-un fel pentru mine este un lucru dificil şi nu o mare bucurie dacă voi fi ales. Vorba unui proverb: „Teme-te cel mai mult de ziua de după victorie”.
