După două zile de analize, liste, nume tăiate şi puse din nou la loc, OK-uri sau negaţii dinspre Cotroceni şi multe, prea multe scenarii, România are un nou Guvern.
O măsură bună, menită să dea un „suflu nou” programului guvernamental anti-criză, cred reprezentanţii PDL, în timp ce exponenţii opoziţiei consideră că singura măsură bună care s-ar fi putut lua era depunerea mandatului întregului Guvern.
Ce cred despre remaniere politicienii gălăţeni, dar în primul rând cetăţenii, am încercat să aflăm pentru dumneavoastră.
Cum petrolul din Marea Neagră nu mai este al nostru, am sondat şi noi ieri… pe strada Domnească, opinia câtorva trecători, exact despre remanierea de Guvern. Adică: au auzit de ea? Au ceva speranţe de la aceasta?
Doi tineri ne-au răspuns scurt, fără să oprească: „Nu ne interesează!” (el) „Deloc…” (ea).
Un alt tânăr s-a oprit să ne spună: „Nu prea cred că se va schimba ceva. Eu cred că va fi mai rău, n-o să se poată face nimic. A fost rău şi până acum. Până nu schimbăm conducătorul, nu schimbăm nimic!”, ne-a spus dl Mihai Miron, 26 ani, muncitor.
„Remanierea? Eu zic că-i o măsură normală – poate se îmbunătăţeşte ceva. Nu-i ştiu pe cei noi, dar i-am văzut pe cei care-au fost. Aşteptăm o situaţie mai bună”, ne-a spus, cu ceva optimism, Mihai Andronescu, pensionar.
„Nu mă filmaţi, nu vreau să apar!”, ne-a cerut un domn de la care am aflat măcar că este de profesie jurist şi are 60 de ani. De altfel, cu opinii, ceea ce ne interesa pe noi:
„Remaniere? Din punctul meu de vedere, nu se poate face mare lucru. Dumneavoastră nu sunteţi de azi de mâine în viaţă, vă daţi seama că nu se mai poate face nimic! Nu se ating punctele-cheie: de exemplu, nu se impozitează progresiv, ca în celelalte state occidentale, impozitul pe clădiri! La Combinat şi la bănci impozitul este foarte mare, la fel îl impozitează şi pe acela cu două miliarde profit! Se cheltuie sume enorme de la buget pentru o frunză sau se măresc salariile consilierilor dnei Udrea! Şi multe alte chestii! Nu se strânge şurubul!”.
Mai încercăm: „Sunt de la ţară şi nu ştiu!”, ne-a refuzat politicos o tuşică pensionară din Independenţa. „Nu mă pricep pe politică”, ne-a evitat cu blândeţe şi o altă pensionară.
Un domn acceptă dialogul: „La vârsta mea, nu mă mai interesează: am 86 de an!. Cât mai am de trăit, cum o fi, cum n-o fi, am pensie…” – ne-a spus pensionarul Gheorghe Palade. Dar să nu fie mai rău! – îl ispitim în continuare.
„În ce să speri? Noi nu avem politicieni: nu mai e Maniu, nu mai e Brătianu! Cu greul ne-am obişnuit! Am făcut doi ani şi opt luni de război – opt luni pe submarine, pe Delfinul şi Marsuinul, am avut perioade grele cum numai noi ştim, şi Dumnezeu ne-a ajutat… Am venit de la Constanţa la Hârşova, că veniseră ruşii şi ne luaseră vasele, am mers tot personalul o zi, aproape 130 de km, numai în chiloţi şi maieu”.
Ce-i drept, Guvernul nu ne-a adus chiar până acolo, nu ne-a luat şi cămaşa, am putea spune… Una peste alta, de la interlocutori am cules: nicio speranţă, „speranţa” în mai rău şi doar o singură aşteptare c-o fi poate şi mai puţin rău…
