* Femeilor nu prea le pasă cine este vinovat, ele îşi vor drepturile! *
Imediat după plecarea consilierilor din şedinţă, în sală au intrat mai multe femei, însoţitoare ale persoanelor cu handicap, nemulţumite că nu îşi primesc banii. „Unde sunt banii noştri, domnu’ primar? De ce nu îi dai? De ce nu dai al 13-lea salariu şi banii pe concediu?”, strigau femeile, în gura mare, cu lacrimi în ochi.
Degeaba a încercat primarul să explice că din cauză că aleşii locali nu se înţeleg asupra organigramei, nu poate fi aprobată nici rectificarea bugetară, iar fără rectificare nu sunt bani pentru plata acestor drepturi salariale!
„Mie să-mi dai banii, că băiatul a făcut răni la spate, nu mai am pampers la el de două luni. Am băiatul mare, la pat, e handicapat”, plângea o femeie.
Supărate, ele au spus că au fost şi la Prefectură să se plângă „şi de acolo ne-au zis că primarul trebuie să ne dea banii. Unde sunt banii?”.
Din nou primarul a încercat să le explice, dar degeaba: „Uite, acum aveam la rectificare 780 milioane pentru asistenţii maternali, banii necesari până la sfârşitul anului. Dar dacă consilierii au plecat din şedinţă, nu s-a aprobat rectificarea”.
Spiritele erau încinse la maxim: „Da’ pentru angajaţi cum de au fost bani pentru al 13-lea salariu şi pentru noi nu? Să ne dai banii că mergem la domnul Băsescu”.
Edilul le-a spus, la un moment dat, să ceară banii de la … „consilierii opoziţiei care nu vor să voteze bugetul”, însă femeilor nu prea părea că le pasă de circuitul administrativ al votului în Consiliul Local; ele ştiau una şi bună – nu au primit banii!
Rând pe rând, Lucica Toderaşcu – mamă a unui băieţel de 5 ani, cu handicap, Dorina Trifan (mamă a unui băiat, în vârstă de 21 de ani, cu handicap), Caterina Anton (are un băiat de 20 de ani, cu handicap) s-au plâns că nu mai au bani pentru a-şi îngriji copiii.
Viceprimarul Zaharia Carp, el însuşi în aceeaşi situaţie, a încercat să le explice: „Şi eu am copil cu handicap şi nici soţia mea, care are grijă de el, nu a primit banii. Vă daţi seama că dacă erau bani se dădeau”.
Cu foarte mare greutate, lacrimi şi ceartă au plecat femeile de la primărie. În urma lor, primarul a rămas posomorât: „Nici nu ştiu ce să mai fac!”.
