Cartierul Mazepa II era poreclit odată şi „Mazepa sat”: când se stingea, pe vremea lui Ceauşescu, lumina în oraş, se stingea numai până aici; luminile din Mazepa I se vedeau încă strălucind…
Cartier care şi-a luat numele de la strada pe care se instalase Trustul de Construcţii care construia noul cartier, de blocuri, peste străduţe vechi şi râpe, continuă fără glorie o existenţă burgheză liniştită, cu spaţii dintre blocuri minunat îmbrăcate de verdeaţă şi pomi, puşi de pe vremea comunismului şi nedistruşi decât de unele gărduţuri din sârmă ruginită…
Între Centrul oraşului şi noul centru, cel de la Bănci, Mazepa II are o piaţă foarte scumpă, dar multe magazine cu ce vtrei şi ce nu vrei, o mulţime de farmacii (cinci!) care, dacă merg, arată cât de bine o duce poporul, pensionarii cu beteşuguri şi cu pensia arondată medicamentelor…
Atenţie, copii!
Mulţi gălăţeni au învăţat să-şi facă singuri dreptate, să se plângă instituţiilor şi să se judece pentru drepturile lor. Astfel că cititorii care ne-au contactat aflând că o să descindem în Mazepa II au venit mai mult cu nemulţumiri cetăţeneşti sau pur şi simplu… să ne vadă.
Un gălăţean ne-a contactat chiar cu o zi înainte, cu o problemă despre care ne-au vorbit şi cetăţenii care au venit la chioşcul „Vieţii libere” de la „Trei Star”: în dreptul Şcolii 28 „Mihai Eminescu” scrie „SCOALA” pe asfalt, chiar înainte de locul marcat de trecere.
Şi, dacă în faţa şcolii este un gărduţ care îi împiedică pe elevi să traverseze, peste stradă este o grădiniţă fără gărduţ la marginea carosabilului. Niciun indicator rutier nu avertizează şoferii care trec în viteză că ar putea întâlni acolo copii!
Să ne amintim!
Am vorbit la chioşcul de ziare, lângă ţâşnitoarea de băut încadrată, ca un bolnav, în „atele” metalice, cu mai mulţi dintre cititorii noştri. Unul era supărat că i se dăduse o amendă prea mare deşi, spunea dumnealui, avea maşina în regulă.
L-am sfătuit ca mai întâi să facă o contestaţie. O cititoare cu tradiţie a venit doar să ne întâlnească şi ne-a dăruit o integramă ale cărei răspunsuri însemnau nume ale „Vieţii libere”.
A ţinut să ne întâlnească dl Canelos „Beby”, adică Apostol Aristotel Canelos, care a văzut în ziarul nostru evocarea Galaţiului de altădată, cu o fotografie a Pieţei Regale, distrusă la război. Ei bine, în piaţă era şi magazinul familiei sale, o veche familie.
„Este bine să ne amintim şi de ceea ce a fost odată Galaţiul”, ne-a spus cititorul, povestindu-ne despre alte vremuri, mai faste şi despre alte crize… Să sperăm că o să-şi rezolve cazul în instanţă doamna Silvia Danilov care ne-a vizitat: stă în bloc cu primarul – în Mazepa I, şi are necazuri cu vecinii, care construiesc pe acoperişul său.
Spune că o bucată din tavanul apartamentului său de la etajul şapte – ultimul – a şi căzut. Doamna, în doliu, spune că aceasta i-a scurtat viaţa mamei sale, paralizată, care s-a speriat atunci când din tavan au început să cadă în cap bucăţi.
Pensionarul Gicu Voicu, se plânge că băncile din beton armat de pe Brăilei, de la Trei Star până la Potcoava de Aur, sunt de dinainte de revoluţie, îmbătrânite, bune pentru aşternut graffiti.
Pensionara Mariana Răduţ a venit doar să ne anunţe că a câştigat procesul cu FNI, după zece ani de obidă. Din păcate, n-a apucat să se bucure; AVAS a făcut recurs: se vor judeca pe 17 ianuarie…
„Şosea” pe mal
Maidanul… fără dragoste de pe malul de sus al cartierului, unde ar putea să fie o frumoasă promenadă, de la „Blocul poliţiştilor” de lângă „Pescarul” în susul fluviului, capătă haine noi: buldozerele au îndreptat terenul, au apărut movile de pietriş.
Se lucrează şi pe una din străduţele amputate de cartierul nou, strada… Viitorului. Abia încap tractoarele, dar pietrişul s-a aşternut, iar bordurile s-au pus pe poziţie. Pe burniţă, oamenii în salopetă lucrau mai ceva ca la ISPA.
Străduţa are vreo trei case pe o parte şi vreo două pe cealaltă. A rămas o singură casă veche, bătrânească, restul sunt vilişoare noi şi „cu ştaif”. Părea o stradă uitată de Dumnezeu. De la strada Armata Poporului (fostă Salubrităţii, căci în zonă erau vechile grajduri ale Primăriei, cu pubelele acelea cu două roţi) spre Dunăre, cartierul a văzut în ultimii ani cum se ridică vile frumoase.
Sau chiar pensiuni, cluburi de noapte. Se trăieşte intens, se parchează greu, se pun garduri vii, într-o transformare lentă a oraşului…
