* „Niciodată nu s-a dat atât de puţin cât s-a dat la Tecuci!”, spune primarul Finkelstain * Victime – sinistraţii! * Inundaţiile sunt mai grave în opoziţie! *
Primul mandat al primarului PD-L de Tecuci a debutat cu fonduri de la Guvern pentru oraş mai mari ca niciodată! PD-L era, D.A., la guvernare pe atunci, alături de PNL. Ieşirea de la guvernare a însemnat însă şi... o ieşire de la fonduri. Acum, din nou, primarul PD-L se poate aştepta la ceva... raze de soare, adică la un sprijin financiar-politic consistent: de la un guvern condus, cel puţin pe jumătate, de democrat-liberalii săi.
Ghinion însă: a început şi criza economică mondială... Iar la Consiliul Judeţului, PD-L este în opoziţie şi în imposibilitate de a aduna o majoritate de voturi. Am discutat cu edilul Tecuciului, Eduard Finkelstain, despre banii... politici.
„Las deoparte aspectul de a fi sau de a nu fi la guvernare, deşi contează foarte mult în ecuaţia locală modul în care eşti susţinut de la nivel de judeţ sau de la Bucureşti – a recunoscut primarul. Dar, în primul rând, vorbesc despre solicitările pe care le-am avut datorită gravului eveniment din 2007. Inundaţiile au fost o grea lovitură, suprapusă şi cu o izolare financiară. Dezastrul ca dezastrul... Ăsta a fost ghinionul: poate că dacă inundaţiile se petreceau într-o perioadă în care eram la guvernare...”.
În 2007 a început cu un bun flux financiar, dar inundaţiile ne-au tras înapoi, spune cu năduf Finkelstain. „Necazurile s-au suprapus cu lipsa de susţinere! A fost, cred, cel mai scăzut grad de ajutor la toate calamităţile tip inundaţii din ultimii patru ani. Niciodată nu s-a dat atât de puţin cât s-a dat la Tecuci!
Şi în 2005, la primele inundaţii ale Siretului, şi la cele din Ardeal... În Ardeal li s-au făcut sinistraţilor case la cheie, la inundaţiile Siretului s-au dat şi materiale şi bani de manoperă. În 2006, iar li s-a dat oamenilor cheia de la noua locuinţă. Şi după evenimentul din 2008, în nordul Moldovei, s-au dat materiale şi sute de milioane pentru manoperă şi frigidere... ajutor nemăsurat.
Vă daţi seama cât de greu a fost să avem un asemenea dezastru şi să fim cel mai puţin ajutaţi faţă de toţi ceilalţi, cu ajutorul direct pentru oameni, dar şi cu ajutorul ca să poţi reface oraşul, ajutor care a fost mic. Bine că am reuşit s-o scot la capăt, dar nu sunt mulţumit cu refacerea oraşului!”
Este greu pentru cei care stau în tabăra de sinistraţi, dar şi pentru Primărie, care plăteşte consumul de curent electric pentru iluminat şi încălzire, precum şi consumul de apă al sinistraţilor. „Păi, ne costă două miliarde şi jumătate [lei vechi] anual, ca să menţinem acea tabără în funcţiune.
Deja se apropie al doilea an de când oamenii sunt acolo – aceasta înseamnă patru miliarde cheltuite în condiţiile în care nu găsim altă soluţie.”
De asemenea, sunt construcţii întârziate sau chiar neîncepute pentru cei care şi-au pierdut casele. Un ajutor cert tot a fost însă: „Ne-a ajutat Dumnezeu cu o iarnă uşoară...”
