* În Cimitirul „Eternitatea”, dar, din semnalele pe care le avem, nu doar acolo, durerea unora se transformă în raiul altora * Muritorii care îl preaslăvesc pe Bachus – în traducere liberă se îmbată până când abia se mai pot ţine pe picioare - sunt nelipsiţi la înmormântări şi pomeniri, cu acordul tacit al personalului administrativ al cimitirului
Nimeni nu-i întreabă unde se duc şi ce treabă au, nimeni nu constată, măcar, că sunt sub influenţa evidentă a băuturilor alcoolice şi să ia măsura de a-i scoate din incintă. Sunt cerşetorii care, de regulă, de dimineaţă şi până la 13,30, când au loc majoritatea slujbelor, atât de pomenire, cât şi de înmormântare, îi găseşti pe toate aleile cimitirului. Printre ei, mulţi beţivi notorii, pe care chiar cei însărcinaţi cu săpatul gropilor îi apostrofează şi îi gonesc, să nu cumva să le pice în groapa proaspăt săpată. Ieri, spre exemplu, pe la ora 14.00, când deja grosul slujbelor se încheiase, un beţiv aştepta în faţa capelei din „Eternitatea”, hâţânându-şi sacoşa – accesoriu în dotarea oricărui cerşetor care se respectă, fiindcă nu poţi pleca, nu-i aşa, cu pomana în mână. Un altul tocmai îşi strânsese pomana într-o geantă de rafie şi plecase. La câţiva metri de el, un paznic. Acesta era mai degrabă atent la noi, care am ajuns acolo să fotografiem, decât la cel care mai avea un pic şi sărea în capul îndureraţilor cerşind mâncare şi ceva băutură. Mai mult băutură. La o mică plimbare în cimitir, mizerie peste tot, pe cavouri, lângă cavouri, dar şi pe lângă coşurile de gunoi sparte sau pline. Pahare din plastic, pungi lăsate în urmă, după ce pomana a fost consumată. O imagine dezolantă şi degradantă într-un spaţiu care ar trebui să fie sobru, având în vedere că e locul unde conştientizăm propria noastră condiţie, de trecători prin această lume.
Nu intră pe poartă, intră prin gard
După ce că şi aşa intră cine vrea şi cum vrea pe poarta principală a cimitirului, pe lângă paznici, gardul din spatele acestuia, de pe strada Alunişului, este spart. Nu de multe ori cetăţenii care au locuinţele aici au atras atenţia că zi şi noapte hoţii de fier vechi intră şi ies după pofta inimii. Spărtura, deşi semnalată şi de noi la sfârşitul lunii decembrie, este tot acolo, administratorul cimitirului, Gospodărire Urbană, neluând vreo măsură în acest sens. Doar câinii şi ciorile ce mai păzesc gardul furat cărămidă cu cărămidă. „Au spart gardul de la cimitir şi fură cărămizi. Intră şi cu căruţa. Şi dimineaţa şi seara, chiar şi noaptea se aude gălăgie. Fie caută în cimitir, fie iau direct cărămizile din gard, pe aici e trecerea lor. E centrul ţiganilor”, ne spunea Dorina, la sfârşitul anului trecut. Astfel, în „Eternitatea”, poate intra oricine, la orice oră vrea, ca într-un parc, ca la promenadă, dar o promenadă productivă şi zgomotoasă.
Haosul locurilor de veci
Din păcate, imaginea aproape grotescă a cimitirului este întregită şi de haosul locurilor de veci, pentru că, potrivit spuselor directorului Gospodărire Urbană, nici măcar nu există nişte date clare privind rândurile şi parcelele. „Mă trezesc cu un act de concesiune pe loc într-o anumită zonă, iar în teren îmi apare în cu totul în altă parte”, ne spunea directorul societăţii în toamna anului trecut. Iar situaţia nu e nici pe departe a fi rezolvată, pentru că, până nu se finalizează cartarea cimitirului, nimeni nu e în stare nici măcar să spună care este numărul locurilor de veci, decât estimativ. „Eternitatea” beţivilor şi a gunoaielor are, estimativ, 27.000 de morminte şi nu se mai fac concesionări aici, pentru că, în teorie, nu mai sunt locuri de veci de cel puţin cinci, şase ani. Loc pentru cerşetorii beţivi este însă, din plin. Ba, mai mult, umblă vorba printre cerşetori că trebuie să dai din coate ca să cerşeşti la „Eternitatea”, că e cimitir de domni. Periplul nostru prin locurile de odihnă veşnică ale Galaţiului nu se opreşte aici. Vom continua să mergem şi în celelalte cimitire, pentru a vedea cu ochii noştri cum stau lucrurile. De altfel, vă aşteptăm cu noi sesizări pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau chiar la redacţie, în strada Domnească nr. 68.
