* Întâi parcarea şi abia apoi blocarea… *
Şeful Administraţiei Domeniului Public Galaţi, Eduard Grosu, a susţinut, într-o conferinţă de presă, reintroducerea serviciului de blocare a roţilor maşinilor prost parcate şi de ridicare a acestora. Poreclit „caracatiţa”, sistemul a fost practicat pentru puţin timp acum vreo trei mandate, fiind concesionat unei firme care şi-a ridicat Galaţiul în cap.
Salutat la început ca o instituţie care făcea dreptate pietonilor, el a fost însă apoi atât de hulit şi de contestat, încât a fost blocat, nu de vreo caracatiţă, ci prin campanii de presă. Port-drapel al luptei anti-caracatiţă a fost atunci o consilieră locală.
Dar, cel puţin pe vremea aia, maşinile erau mai puţine şi puteai avea pretenţia să parcheze corect – locuri erau berechet. Între timp, spaţiul construit s-a lăţit, iar numărul automobilelor gălăţenilor s-a mărit covârşitor, încât este foarte greu să amendezi pe cineva, din moment ce nu-i pui la dispoziţie parcări. Ce a fost mai întâi, oul, sau găina? A fost parcarea, apoi caracatiţa, ar zice o minte înţeleaptă.
Astăzi, trotuarele au devenit un loc obişnuit de parcare, de multe ori în condiţii de-a dreptul nesimţite, maşina ocupând toată lăţimea trotuarului, iar bieţii pietoni fiind obligaţi să-şi rişte viaţa de-a dreptul pe carosabil.
Directorul Grosu a fost întrebat de presă: în lipsa unui număr suficient de parcări şi a absenţei acestora în multe zone, unde naiba ar putea parca o maşină în Galaţi fără a risca pe viitor să fie blocată sau, mai rău, să fie ridicată şi dusă? „Unde găseşte loc”, a venit răspunsul prompt şi precis al directorului.
