Doar „săpătura preventivă” arheologică va spune ce mai avem sub pământ, din „Cavoul roman”, în cartierul „Dunărea”. Sub escavatoarele muncitorilor grăbiţi să construiască… socialismul, distrugerea putea fi foarte mare.
„Există dubii, din partea mai multor oameni de specialitate – eu am Facultate de Istorie, dar n-am Arheologie – că-i foarte posibil să nu mai fie” – a spus ieri, în conferinţa de presă de răspuns unor semnale de alarmă făcute public de Asociaţia „Galaţi, oraşul meu”, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Cătălin Negoiţă. „Dar dacă-i totul dărâmat acolo?” Să sperăm că nu e prea mult distrus, căci erau şi ziduri de până la 1,6 m. grosime şi ne amintim câtă dinamită a trebuit în timpul demolării, în anii ´80, a unor construcţii chiar şi mai noi. Managerul a amintit şi de proasta conservare „in situ” (pe loc), zidurile pictate fiind acoperite cu… „pământ reavăn” atunci, în 1974, după descoperire! Directorul spune că managerul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru, credea că nu e imposibil să fie poziţionat vreun colţ de cavou sub un spaţiu comercial.
Altă noutate: „nimeni nu mai ştie” unde anume este situat cavoul, spune Negoiţă. Inspector la Direcţie, dr. în Arheologie Violeta Maria Răileanu a explicat că în ´74 nu s-a realizat vreo ridicare topometrică a mormântului comandantului roman de origine sarmată. Nici măcar cel care a fost chemat la descoperirea monumentului funerar, profesorul universitar şi arheologul Mihalache Brudiu, nu mai ştie, după construcţia cartierului de blocuri, unde este locul exact, a precizat Marius Mitrof, consilier al Direcţiei, care a vorbit recent cu profesorul.
O veste bună a fost dată acum de directorul instituţiei şi de Mitrof, care are calitatea de jurist: tot terenul liber dintre blocurile D 14 şi D16 este declarat de către Direcţie „sit arheologic şi monument istoric”, deci, după Legea 422, republicată, este interzisă vânzarea sa (se poate doar închiria, concesiona ori da în administrare). După noua legislaţie şi după ce Consiliul Local (C.L.) a transferat, printr-o Hotărâre la sfârşitul lui august (o parte) din teren din proprietate privată a statului, deci cu posibilitatea de a vinde (cu drept de preemţiune Primăria), în proprietate publică a statului – deci cu interdicţia vânzării, Primăria a cerut din nou, pe 1 septembrie, Direcţiei, avizul vânzării – dat favorabil, după legislaţia din 2011, nefavorabil acum, cu consultarea şi a Ministerului Culturii, în scrisoarea pe care Direcţia o va depune azi. „Pe legile de atunci [2011], acel teren putea să fie vândut”, a precizat Negoiţă.
Primarul Ionuţ Pucheanu a confirmat că vor fi făcuţi „paşii” necesari către scoaterea la suprafaţă a cavoului „mai departe însă, paşii următori sunt cei care trebuie urmaţi, despre care dl primar, miercuri, mi-a spus că vor fi urmaţi. Şi a zis că nici nu există altfel! M-a asigurat, a zis: „Vă asigur că nu se va schimba nimic!” Unu: săpătura preventivă, să vedem ce-i acolo. Doi: arhitectul avizat de Ministerul Culturii şi de Comisia Naţională [a Monumentelor Istorice], care va veni să facă un proiect, împreună cu cei de la Primărie, evident. Avizarea proiectului de punere în valoare a monumentului de către Comisia Naţională şi Comisia Zonală [de la Iaşi] şi mai departe să ne bucurăm că s-ar putea să avem această punere în valoare a monumentului istoric.” Directorul a repetat întrebarea şi i s-a răspuns la fel: „Dl primar m-a asigurat că va merge până la capăt ca monumentul să fie pus în valoare!”
