Ion Zimbru

Ion Zimbru

Fără curaj şi fără teamă (alb pe negru şi negru pe alb)

Marți, 28 Iunie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal... triumf discret, naiv... iluminare sintactică, liturgică... (halal!)... şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur... şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără curaj şi fără teamă! Sobor de fluturi: substantive albe într-un alai din care mai avem de învăţat să fim fără astâmpăr în timpul scurt al val ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Din când în când (şi din ce în ce mai des)

Luni, 27 Iunie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un fel de lene şi regret că nu mai poate să mă creadă/ şi nu mai pot nici eu să-l cred!   Din ce în ce mai des, nu-ncepe,/ nu se sfârşeşte...n-are Cum, n-are Aici, n-are Acolo,/ n-are Atunci ...

Am zis!

Luni, 27 Iunie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
A plecat de mult, demult...cu trenul acela lung şi trist!...Trenul cu locomotivă neagră, complexă, pufăitoare şi nepăsătoare ca o prevestire!...A plecat înspre mine, să mă caute şi să mă afle şi să mă scoată la Lumină!...Apoi, a plecat iară, îndărăt, cu acelaşi tren, cu aceeaşi locomotivă, să nu mă mai caute, să nu mă mai afle şi să nu mă mai scoată pururea-n Lumină!...Am zis că nu-i adevărat! Am zis că-i jucare! Am zis că se va reîntoarce!...Am zis!...Şi ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cioara (re/facere la cererea forţelor aeriene păsăreşti)

Sâmbătă, 25 Iunie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
O cioară pe sârmă (o cioară mai veche decât viaţa mea, bătută de vânt şi omături) încearcă pe sârmă să stea!   Încearcă să stea şi să cânte, se uită sfioasă le nea... la nea trecătorul prin viaţă, rămas (timpuriu) fără stea!   Chiar cântă...şi scapă o nucă s-aude doar poc! şi cra! cra!... (aceasta nu-i cioară vopsită, nici nea nu e alt fel de nea)...!   Un alt fel (cu puşcă) s-arată, hlizeşte şi trage în ea... doar clipe şi pene de cioară se ...

Rezon!

Sâmbătă, 25 Iunie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
1. Moartea unui poet...(Panait Căpăţână, să zicem)...însemnează o Metaforă mai puţin în Arsenalul Păcii şi Iubirii universale! Însemnează o lacrimă de tristeţe pe obrazul Candorii! Însemnează un strigăt de reproş peste gardul Providenţei! Şi nu numai atât! Însemnează prezenţa unei Absenţe! Şi absenţa unei Prezenţe! Reprezintă o adăugare la Minus şi o scădere la Plus!...Când Panait Căpăţână rostea „priveam absent biserici şi femei/ când mi-a călcat o ...

Pasămite!

Vineri, 24 Iunie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Dacă-i goală, o văd plină (plină cum e luna goală)...! Umblă dezbrăcată, albă, ca mireasa-n catedrală! Dacă-i veche, o văd nouă (nouă cum o haină veche...ne-mbrăcată, nici o dată, de un om fără pereche)...! Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece, vara, când nisipul fierbe, zburdă, zbiară şi petrece)...! Dacă-i fiară, o văd blândă (blândă cum numai o fiară când îi duci la moarte puii, dar pe ea o zvârli afară)...!...Dacă-i dacă, dacă-i unde.. ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cum (nimic nou despre respect)

Vineri, 24 Iunie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Cum numai mama respectă re/naşterea, aşa respect eu ne/răbdarea! Cum numai setea respectă fântâna, aşa respect eu deşertăciunea! Cum numai războiul respectă pacea, aşa respect eu iubirea! Cum numai sarsailă respectă biserica, aşa respect eu nemernicia! Cum numai morfologia respectă sintaxa, aşa respect eu adevărul! Cum numai tata respectă coasa, aşa respect eu iarba! Cum numai foamea respectă pâinea, aşa respect eu grâul! Cum numai viaţa respectă moartea, aşa ...

Iacătă!

Joi, 23 Iunie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Tocmai de atunci, când cele două clopote ale schitului Zimbru se aprindeau şi se stingeau în dangăte şi-n vaiere sfărâmătoare de orizonturi îndepărtate şi/ori apropiate, aşa, să anunţe sosirea în lume a unui ucigaş de păsări, ursitoarele, fir-ar ele să fie de şchioape şi neghioabe şi nătânge, au hohotit sardonic şi au pus la cale o dislocare de forţe dumnezeieşti, dar şi diavoleşti, greu de imaginat şi greu de ilustrat/descris într-o perspectivă imediată! Forţe ...

Premiul N (despre pene)

Joi, 23 Iunie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Acest poem trebuie să zboare până Acolo, dar nu zboară...!... Cred că-i defect, cred că (nu) are greutate... şi doar l-am scris cu pană de cioară!   Trebuia să-l scrii cu pană de privighetoare... (îmi zice un laureat al premiului N pentru aeroplane)... şi ar fi zburat, toată viaţa ar fi zburat! Trebuia să-l scrii cu pană de vulture... şi ar fi zburat!... Trebuia să-l scrii cu pană de bâţâitoare... şi ar fi zburat!... Trebuia să-l fi scris cu pană de nu ştiu care... ...

O scrisoare deschisă la timp

Miercuri, 22 Iunie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Bună dimineaţa, bună ziua, bună seara!...Mă numesc Divina Tragedia şi număr 2016 ani...după H, bineînţeles! Sunt mulţi? Sunt puţini? Nu contează! Contează numai ce am aflat şi ce am făcut în toată această perioadă convenţională! Numai câtă viaţă şi câtă moarte am „mâncat” din mila Domnului contează! Numai cât de mult m-am sfădit/hârjonit cu Deşertăciunea contează! Fiindcă despre Iubire nu poate fi vorba! Aceasta, pur şi simplu, nu există! Cei care cred ...
Pagina 464 din 746