Preacuvioşilor şi preacucernicilor slujitori ai Sfintelor Altare, preacuviosului cin monahal şi iubitorilor de Dumnezeu, fraţi şi surori în Domnul înviat din morţi, har, milă, bucurie, pace şi sănătate deplină, iar de la smerenia mea arhierească binecuvântare.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Preaiubiţi credincioşi şi credincioase,
Cuvintele adevărate, frumoase, calde, curate, înălțătoare sufletește și mobilizatoare comunitar la Sfintele Paști capătă o sacră dimensiune. Sunt pline de lumina, de pacea și de bucuria Domnului, Biruitorul iadului și al morții și "începerea altei vieți veșnice". Acum câteva clipe ne‑am adunat gândurile, stările emoționale, într‑o atmosferă normală, tainică, mutându‑le de la spațiul personal la cel foarte apropiat de alți semeni, dar, de fapt, cu toții ne‑am îndreptat spre singurul loc care ne reunește, spre Sfânta biserică. Chiar calea pe care am străbătut‑o, unii fără mijloace de locomoție, ne‑a antrenat, ne‑a întărit și ne‑a ajutat să biruim inclusiv întunericul exterior cu gândul curat, pentru a primi mult așteptata lumină a Sfintei Învieri a Domnului.
Atunci când condițiile din spațiul exterior sunt mai anevoioase, între acestea fiind și călătoria prin întuneric, noaptea, în interior, în suflete, se aprind, se activează și funcționează reperele noastre de protecție, de atenție mai mare și de putere sporită în depășirea neajunsurilor. Ce poate fi, deci, mai adevărat în așteptarea noastră fără lumină exterioară, în biserici ori în fața acestora, când suntem atât de numeroși, decât apariția unei persoane sacre, preotul, care poartă cu sine, în căușul mâinilor, Lumina! Este o lumină pe cât de reală într‑un corp luminos văzut, pe atât de sfântă și îmbietoare, căci poartă pe Însuși Biruitorul morții și al întunericului iadului, pe Domnul Hristos, "Lumina lumii", Care a înviat din morți, "cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu‑le"!
În această atmosferă a tainicei lumini se depășește întunericul fizic și se aprinde interior "candela din inimi" deoarece, prin Învierea Sa, Domnul ne oferă concret starea de înviere personală către adevărata viață creștinească, deoarece "astăzi, toate s‑au umplut de lumină și cerul și pământul și cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru care s‑a întărit".
Câtă lumină pascală primim, atâta credinţă puternică activăm în noi. Aceasta este trecerea de la întuneric la lumină şi de la tristeţe şi slăbiciune la bucurie, dar şi întărirea în pacea din noi şi dintre noi, astăzi şi în tot restul zilelor noastre. (...)
Dreptmăritori fraţi şi surori în Domnul,
Între toate darurile dumnezeiești, în omeneștile noastre alergări, cu bucurii și încercări, cu suferințe și speranțe, cu lipsuri și împliniri, cu boli și cu vindecări, ce poate fi mai folositor cât mai multora dintre noi decât reînvierea respectului profund şi autentic pentru tot omul de aproape şi de departe? Învierea nu este doar emoţia, bucuria de moment şi fascinaţia primirii Luminii în lumânarea pascală, pentru ca apoi să revenim la cele omeneşti. Aşa cum ne arată învăţătura Bisericii, Hristos Domnul este Învierea! "Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi".
Mai înainte de Înviere, în casa Mariei și a Martei, surorile lui Lazăr, mort și îngropat de patru zile, Domnul mută atenţia de la faptul Învierii pe Persoana Sa, ca Doctor Vindecător al nostru de moarte şi Dăruitor al arvunii vieţii cele veşnice.
Așa a înviat pe Lazăr și l‑a ținut în viață! Și Lazăr a ieșit din mormânt prin chemarea, prin puterea și prin iubirea Domnului pentru noi toți, cărora ne împărtășește bucuria și adevărul Învierii Sale "pentru noi, oamenii, și pentru mântuirea noastră", a celor ce stăm adesea departe de El și fără credința în Înviere, rămânând "în întuneric și în umbra morții".
Dar, iubiți frați și surori, Învierea Domnului ne vindecă și pe noi, prin puterea, prin prezența și darul Său, de una dintre cele mai frecvente suferințe și boli: neputinţa omenească de a ierta aproapele şi de a‑l iubi "din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea"!
Învierea înseamnă sursă reală, cerească, împărtășită de Mântuitorul pentru ieșirea noastră din "iadul" cel întunecos al sufletului cotropit de puterile răului și orbit de opacitatea față de fratele nostru, care este şi trebuie văzut ca o altă "icoană" vie, restaurată şi luminată de iubirea Mântuitorului! (...)
Învierea Domnului este viața perpetuă, eliberată de întunecimea gândului de a judeca doar pe altul, eliberată de graba sancțiunii verbale cu totul distructive și vătămătoare uman și social și, mai ales, de regretabilele fapte rele, violente și, uneori, mortale, cauzate de neputința de a ierta și de a iubi! (...)
Preaiubiţi fii ai Învierii Domnului şi ai vieţii fraterne,
Să ne luminăm și să viețuim, pe cât reușim, în această comuniune pascală, căci am primit "har peste har" și puteri înnoitoare spre lucrări și fapte bune, trăite în familia reunită a tuturor semenilor de la sate, din cătune, din spitale și din orașe, aici, acasă, la Dunărea de Jos și în lumea mare, împreună toți românii, în speranță, în bucurie și, mai ales, în pacea din noi și cea dintre noi!
Să nu-i uităm mai ales pe tineri! Ei au mari așteptări de la dragostea noastră comunitară fraternă și milostivă. Au răspuns și anul acesta în număr mare la chemările voluntariatului faptelor bune! Depășesc minunat chemările virtuale prin prezența plină de generozitate, de voioșie și de entuziasm mobilizator pentru părinți și pentru bunici, chiar și departe de țară. Acolo ajută preoții și confrații din comunitățile parohiale. Poartă azi luminile pascale nu doar în mâini, ci şi în inimi, dar şi "pe calea" dorului de acasă şi aşteaptă semnele zâmbetelor, ale preţuirii şi ale bucuriei pascale depline! Acasă, la programele bisericești, ne uimesc real la olimpiade sau la cel mai frumos program al Sfintei noastre Biserici: "Cuvântul care vindecă"!
Și aceste mărturii sunt daruri vii pascale, luminoase, din inimile și entuziasmul copiilor și ale tinerilor însoțiți de iubiții lor părinți, de devotații lor preoți în parohii și de jertfelnicii lor dascăli.
Gândurile noastre se îndreaptă astăzi, la Sfintele Paști, către Izvorul vieții, Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne cheamă pe toți credincioșii să‑L primim și să‑I ascultăm chemarea:
Veniţi de luaţi lumină!
Veniţi de luaţi pacea: "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu"!
Veniţi de luaţi bucurie: "Bucuraţi‑vă"!
Veniţi de luaţi vindecare de boli: "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi"!
Veniţi de vă izbăviţi de întristare!
Veniţi de luaţi bucuria vindecării de singurătate!
Veniţi de vă împărtăşiţi din preaplinul iubirii fraterne: "Că şi Fiul Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să‑Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi"!
Veniţi de primiţi belşugul comuniunii şi depăşirea fricii de sărăcie!
Să împărtășim toți, iubiți părinți, frați creștini de toate vârstele și condițiile omenești, în toate locurile de suferință a semenilor, tuturor, bucuria, lumina și pacea și să împlinim concret faptele vindecătoare! Așa trăim Învierea! Așa ne îmbrățișăm unii pe alții! "Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi"! Astfel să rămânem în lumina Învierii cu sănătate deplină, aici și pretutindeni!
Sfinte bucurii și viață pașnică în armonia păcii din inimi, în noi și între noi!
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Al vostru de tot binele voitor şi către Hristos Domnul rugător,
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
