Prescura de Paște va fi, peste puțin timp, trupul Mântuitorului și Sfânta Anafură la biserica din satul nostru, din Fârțănești. Nu oricui îi este dat, însă, să o facă.Trebuie să ai o viață curată, trăită în duh creștin, bineplăcută Celui care fost răstignit și a înviat, cu moartea pre moarte călcând și Viață lumii dăruind.
Până de curând, prescurile se coceau la cuptorul din lut, aflat în bătătură. (Ca de altfel și cozonacii, atât de așteptați după trecerea postului Paștelui). Așa făceau femeile credincioase, cu viață curată, cum era și tușa Chirica lui moș Paraschiv Popa (una din bătrânele de mare viețuire creștină din satul nostru). Oamenii mai în vârstă își amintesc și azi că, după ce erau scoase din cuptor, roadele muncii erau puse de moș Paraschiv în coșniță și duse părintelui, la biserică. Adesea, prescurile au fost făcute de vădane, cu aceeași viață curată, în rândul cărora s-au numărat, în anii din urmă, Aristița lui Vasile Mocanu sau Ioana lui Vasile Iordan. Pe cele din trecutul mai îndepărtat le știe Domnul din cer.
Prescurile care au luat drumul bisericii din sat, de la făină, la faptă, cu prescurnicerul alături, pentru a se pune pecetea pe aluat:"Iisus Hristos Biruitorul"
De ceva timp, prescurile pentru Împărtășanie, pentru părticele (destinate celor bolnavi) etc. sunt făcute de tanti Petrica. Nu e întotdeauna o treabă simplă. Înainte de a începe se roagă, spunând și Psalmii ( îi știe aproape pe de rost), și, apoi, se apucă de plămădit, frământat și copt.
Colțul cu icoane din camera unde se pregătesc prescurile
Prescurile de anul acesta i-au luat aproape trei zile, așadar multă muncă. Muncă făcută cu discreție și modestie, încât și anul acesta mulți dintre cei care se vor împărtăși de Paște nu vor ști cine a făcut pâinea care va fi trupul Hristosului celui viu în Sfântul Potir. Și tanti Petrica este văduvă. De 15 ani. A trecut, însă, prin multe alte dureri. Din cei șapte copii, trei i-au murit la diverse vârste. A rămas cu patru. Și, de câtva timp s-a adăugat fratele Vasile, necăsătorit, cu piciorul tăiat, aflat în imposibilitatea de a mai merge, căruia i-a făcut o cămăruță într-un colț al curții și de care are grijă zi de zi. Trăitoare autentică a vieții creștine în gând și faptă, într-un mod discret și smerit, tanti Petrica duce mai departe felul de a fi al anumitor țărani români, demn de a fi luat ca model de noi, cei de astăzi.
Dumneaei și tuturor celor care ne duc tradiția mai departe, le dorim viață lungă și sănătate! Tuturor, Sărbătoare Luminată!
Prof. Ion Cioroiu
