Luni, 10 februarie, când în toată țara se făcea caz mare de așa-numitul boicot al supermarketurilor, ne bucuram că prin Galați nu părea să fie cazul de așa ceva. Pentru cine nu știe încă, foarte multe mărfuri din supermarketuri, de la lactate și pâine, la fructe și legume, sunt, de fapt, nu doar de proveniență românească, dar, în cele mai multe cazuri, chiar din zona unde este amplasat magazinul. Cu alte cuvinte, ne boicotăm aiurea propriii vecini, prieteni etc, boicotăm firme care le dau de lucru românilor, producând pentru români.
Dar, așa cum spuneam, la Galați nu părea să fi prins prea mult trendul, pentru că, din informațiile noastre, parcările hyermarketurilor erau la fel de pline ca de obicei. Ei bine, se pare că responsabilii cu asigurarea boicotului făceau de pază la magazinele mai mici. Așa s-a întâmplat, potrivit celor povestite cu un umor amar de scriitoarea gălățeancă Luminița Potîrniche, la marketul Profi de pe strada 1 Decembrie.
"Astăzi, ora 14.00, Profi de pe 1 Decembrie, Galați. Am intrat să iau ceva să fac garnitură la friptura de viezure. Am zăbovit foarte puțin. La ieșire, mai să mă împiedic de un bărbat care, credeam eu, părea că vrea să intre. M-am înșelat. Mă trezesc că mă interpelează: «Dar ce facem, doamnă? Boicotăm sau nu boicotăm?». Mă uit la el. Nu îmi venea să cred. «Cine vrea, n-are decât să boicoteze. Nu-l opresc eu. Dar v-au trimis pe teren?». Merg mai departe, el după mine. «Mai avem și pretenții...». «Aveți, vă rog, pretenții de la dvs. și de la cei pe care îi cunoașteți!».
Stația e la zece metri. Autobuzul mai avea 2-3 minute până să vină. Îl văd pe om cum continua să se ia de cele câteva persoane în vârstă care ieșeau sau voiau să intre în magazin. Mai era în stație un bărbat. Privim și schimbăm câteva impresii. Văd o doamnă la vreo 70 de ani venind către stație și bodogănind. Avea în mână o sacoșă care se vedea a fi mai mult goală. Ajunge lângă noi și, aproape plângând, începe să se justifice că a fost la Irina (centrul medical) și a trecut strada să își ia te miri ce. Îi spun că nu are de ce să se justifice și nimeni nu are dreptul să îi impună ce trebuie să facă sau să nu facă. Am făcut pozele astea și am venit acasă cu o mare frustrare. Probabil că am avut parte de o interpelare mai civilizată de data asta. Omul avea un exterior îngrijit. Poate e vecinul sau colegul dvs. Data viitoare poate nu mai am atât noroc. Zeloși din ăștia pot fi și din medii mai joase. Poate vor lua și vreun obiect în mână, dacă nu au succes doar cu munca de lămurire verbală. Mi-a trecut prin minte, recunosc, cine ar sta pe degeaba în gerul ăsta ca să picheteze ușa unui magazin? Din poze cred că reiese că e un tip care are un obiectiv de îndeplinit. Are răbdare, vigilență și, probabil, un șef."
Am lăsat povestea tristă, dar adevărată, să curgă așa cum a spus-o scriitoarea. Noi ne permitem doar să adăugăm că, în mod normal, reacția magazinului ar fi trebuit să fie să cheme poliția. Hărțuirea și presionarea oamenilor nu doar că nu sunt morale, dar nu sunt nici legale. Nu oprește nimeni pe nimeni să boicoteze ce vrea, dar să stai în fața magazinului și să te iei de clienți este la un pas de a sta în fața clinicii ginecologice să "convingi" femeile să nu facă avort. Și, nu, mulțumim, așa ceva nu vrem!
