CONSTANȚA APOSTOL - asistenta care a ţinut în braţe un întreg oraş de copii

CONSTANȚA APOSTOL - asistenta care a ţinut în braţe un întreg oraş de copii
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

* Constanţa Apostol a ieşit la pensie după ce a lucrat 33 de ani ca asistentă la neonatologie şi a îngrijit în primele clipe de viaţă peste 60.000 de prunci


Impecabilă. Aşa am cunoscut-o pe asistenta-şefă Constanţa Apostol, pe vremea când eu însămi am adus pe lume un copil. La fel este şi acum, când a ieşit la pensie, după 40 de ani de muncă, dintre care 33 petrecuţi în secţia de neonatologie a Maternităţii "Bunavestire". În braţele ai au aterizat imediat, din burtica mamelor lor, peste 60.000 de prunci. Un oraş întreg. Poate chiar două, dacă ne gândim că Tecuciul, de exemplu, are în jur de 30.000 de locuitori. Un oraş întreg de copii, cărora le-a vegheat prima respiraţie. Prima zbatere a pleoapelor. Primul strigăt de izbândă. Un oraş întreg care s-a împărtăşit pentru prima oară din izvorul aerului, al luminii şi al vieţii, chiar din braţele ei. De priceperea mâinilor ei a depins cât de repede a uitat pruncul de misterioasa, întunecata, mica şi atât de cunoscuta lume din care vine şi a acceptat-o pe cea de-a doua, atât de mare, în care oricând se poate pierde.

"Nu există meserie mai frumoasă. Tu eşti cea care ia, pentru prima dată, viaţa în mâini. Tu eşti cea care ajuţi pruncul să treacă mai uşor peste şocul de a se adapta la o lume nouă. Moaşa îl scoate, dar tu îi tai buricul, aspiri ce a înghiţit în timp ce se afla în uter, îl cureţi, îl inspectezi, îl măsori, îl cântăreşti, îl înfeşi şi abia apoi i-l dai mamei", vin explicaţiile Constanţei Apostol.

"Umbli pe repede-înainte, ca în desenele animate"

Oricât ar părea de eroic (v-aţi gândit vreodată cum v-aţi descurca cu un nou-născut în braţe la prima lui respiraţie?), greul începe abia când această rutină a fericirii şi a miracolului naşterii este tulburată, nu de puţine ori, de evenimente neprevăzute. "Reanimarea copiilor născuţi prematur, care au în jur de 700 de grame, e proba de foc pentru un neonatolog. Cum găseşti o venă subţire cât firul de păr ca să-i poţi introduce soluţia perfuzabilă. Apoi, vine munca de Sisif, pentru că trebuie să fii non-stop lângă el şi să-l păzeşti. Sunt ţinuţi la incubator pentru că se adaptează foarte greu la viaţă, organismul lor nu a trecut prin toate etapele de formare, este incomplet. Trebuie să-i ajuţi să lupte. Iar asta poate dura uneori şi două-trei luni. Până când fiinţa aceea cât furculiţa ajunge la două kilograme jumate. Atunci se consideră că a trecut orice pericol şi poate merge cu mama lui acasă", spune Constanţa Apostol.

Acum, cu toată aparatura din dotarea Maternităţii, munca este mult mai uşoară. Ea a prins însă şi vremurile când resuscitarea pruncului care nu respira se făcea gură la gură, printr-o compresă sterilă, în timp ce cu cealaltă mână făceai masaj cardiac.

"Am prins ani în care am muncit ca un rob. Acum e bine, sunt şi nopţi în care chiar nu ai nicio naştere. Dar, pe vremea decreţeilor, dimineaţa nu mai aveai nici forţa să ajungi acasă. Se năştea pe bandă rulantă. Iar în saloane aveai alţi 30 de prunci, dintre care trei-patru născuţi prematur, de care trebuia să ai grijă. Umblam pe repede-înainte, ca în desene animate, între sala de naşteri, saloane, incubatoare. E o muncă în care responsabilitatea este imensă. Cu un copil abia născut te descurci greu. Dar să ai în grijă mai mulţi... Şi unii cu probleme. E o muncă anonimă şi neretribuită cum trebuie la noi. Un asistent pediatru se formează greu. Îţi trebuie experienţă şi mii de copii trecuţi prin braţele tale. Nu degeaba în străinătate chirurgii şi neonatologii sunt plătiţi cel mai bine", mai adaugă fosta asistentă-şefă.

Şi toate acestea n-ar fi decât nimicuri, pe lângă momentele când tot rostul se răstoarnă cu susul în jos, pentru că firul acela subţire de viaţă nu poate poate fi înnodat de lumea aceasta. "E cumplit să ştii că faci tot ce e omeneşte posibil, dar puiul acela de om pierde lupta cu viaţa. E şi mai cumplit să te duci să-i dai mamei vestea", spune în timp ce verdele câmpului de mai din ochii ei se întunecă a ploaie.

Într-o maternitate, unde ţipetele, şi ale femeilor, şi ale copiilor, vestesc fericirea unei noi vieţi, sunt şi cazuri când geamătul unei mame ce tocmai şi-a pierdut pruncul poate dărâma pur şi simplu pereţii sub greutatea durerii din care a răsărit.

Un blestem, poate

Soarta face ca tocmai cea care a ţinut atâtea mii de sufleţele firave la piept să nu fi avut parte de propriul ei copil:  "E un blestem, poate. Mi-au fost şi-mi sunt foarte dragi. Am avut şapte fraţi pe care i-am crescut, apoi pe şase dintre ei i-am îngrijit cât au fost bolnavi, i-am plâns după ce au trecut dincolo. Aşa că, între serviciu şi grijile de acasă, nu a mai fost timp".

Se bucură, însă, pentru că nu trece nicio săptămână în care să nu se întâlnească pe stradă cu câte o femeie care-i spune: "Mai ţii minte bucăţica aia de om pe care mi-ai pus-o în braţe. Uite ce mare a crescut!". "Măcar în proporţie de unu la sută acela este şi copilul meu. Mai ales în cazul celor pe care i-am supravegheat şi câte trei luni la incubator. Nu este bucurie mai mare ca atunci când dintr-un mâţişor născut prematur, îi dai mamei la plecare un voinic cu ditai fălcile", spune asistenta-şefă care are acasă câteva albume cu fotografii ale copiilor care i-au trecut prin mâini.

Cât de frumos poate fi să priveşti în urmă, la cei 40 de ani de muncă, în care tu ai fost omul ales de Dumnezeu să aibă grijă ca râul acesta de fericire nesecată să curgă exact prin matca lui: un oraş întreg de femei au devenit mame din clipa în care tu le-ai pus un prunc sănătos în braţe.

Sfaturi pe pereţi

De la Constanţa Apostol - epigramist de talent cu un dosar mare de premii la diferite competiţii de gen - a rămas pe holurile Maternităţii un catren pe care personalul medical de acolo şi-l asumă atunci când vine vorba de sfaturi adresate mămicilor. "Privind la pruncul ce-ţi zâmbeşte,/ îţi dăm un sfat să-l iei în seamă:/ nimic pe lume nu-i prieşte/ mai mult ca laptele de mamă!"

CITEȘTE ȘI: Fiecare femeie poate NAȘTE o fărâmă de DUMNEZEU

Citit 11178 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Martie 2016 01:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.