Sunt producători care livrează, sub aceeaşi denumire, alimente de mai bună calitate în ţările Europei de Vest şi de mai slabă calitate, în România. Şi nu de ieri de azi. Şi aşa ajung românii să fie unii dintre cei mai bolnavi europeni. Iar statul mai că ar pune batista pe ţambal...
Atunci când neamţul îşi cumpără, să spunem, o anume conservă de peşte, mănâncă mai sănătos decât românul care îşi ia, din supermaketul de la noi, o conservă cu acelaşi nume, livrată de acelaşi producător şi chiar cu ambalaj similar. Parte dintre românii care călătoriseră în străinătate o ştiau deja. A confirmat-o, doar cu jumătate de gură, ce-i drept, şi Ministerul Agriculturii din România, săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă organizată pentru prezentarea studiului privind dublul standard în industria alimentară europeană.
Interesant este că ministrul Agriculturii, Petre Daea, care şi-a făcut un brand din a vorbi „pe limba fermierului” chiar şi când situaţia îi impunea un limbaj oficial, şi-a ales de această dată cu grijă cuvintele şi a lăsat prezentarea marilor concluzii, la conferinţă, pe seama directorului Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară (IISPV), Rodica Tănăsuică. Aceasta a preferat să vorbească nu despre compoziţia alimentelor testate comparativ, şi nici despre aditivii folosiţi, ci despre diferenţele de valoare calorică ale respectivelor alimente. Chiar şi aşa, cine a avut urechi, a auzit şi a înţeles.
Mâncarea noastră, mai grasă decât a lor
Specialiştii români au comparat probe de alimente luate din supermarketurile noastre cu probe din alimentele aceloraşi producători, vândute sub aceleaşi branduri în Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Cehia. Au fost vizate produse alese de la noi din Lidl şi comparate cu cele din aceleaşi magazine din Germania şi Olanda. La fel, produse din Kaufland România au fost comparate cu unele din Kaufland Germania. Iar parte dintre produsele vândute din Mega Image au fost comparate cu cele similare din Delhaize, Belgia. S-au testat: nouă sortimente de brânzeturi, două de unt, unul de smântână, şapte de şuncă şi trei de cârnaţi. De asemenea, au fost testate trei branduri de conserve de peşte şi două de conserve de pate de ficat. În total, mostre din 29 de produse au ajuns în laborator. Dintre acestea, a declarat directorul IISPV, Rodica Tănăsuică, nouă mostre din România au prezentat diferenţe faţă de cele din străinătate.
Sursa citată a prezentat, apoi, diferenţele de etichetare şi de valoare calorică dintre alimente. Aproape toate cele din România au o valoare calorică mai mare. Abia când au fost întrebaţi de jurnalişti, reprezentanţii statului au ales să accesibilizeze câteva informaţii. Mai exact, în cazul unui sortiment de şuncă, produsul vândut în România conţine 19 grame de grăsime la fiecare o sută de grame, în vreme de produsul cu acelaşi nume dintr-o altă ţară conţine doar două grame de grăsime, la fiecare sută. La fel, în cazul unei conserve de peşte, s-a constat că, la suta de grame, conţinutul de peşte din conserva vândută în străinătate era cu cinci grame mai mare.
Mâncăm, deci, mai gras decât ceilalţi europeni. În buna tradiţie a batistei pe ţambal, reprezentanţii statului n-au dat nici numele producătorilor, nici ale alimentelor inferioare calitativ celor din străinătate. De teama unor urmări juridice, susţine ministrul Daea.
Problema aditivilor, sub tăcere
Interesant este că rezultatele analizelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) privind dublul standard al alimentelor nu menţionează nimic în legătură cu numărul şi cantitatea aditivilor din semipreparatele din carne vândute în ţara noastră, comparativ cu cele comercializate în Germania, Olanda, Cehia şi Belgia. Or, tocmai cu privire la aceşti aditivi – parte dintre ei, cu potenţial cancerigen – îşi făceau parte dintre consumatorii români griji. Sigur, putem în continuare accepta varianta marilor profesori de inginerie alimentară din România, care spun că tot ce primeşte undă verde de la OMS şi ANSVSA e sigur şi nu îmbolnăveşte. Sau îi putem crede pe nutriţioniştii şi medicii care ne spun să ne ferim de caragenan, de carmin, de nitrit de sodiu pentru că le ingerăm din mai multe alimente şi astfel ne este greu să ne contorizăm consumul şi să-i evaluăm efectele asupra sănătăţii noastre, pe termen mediu şi lung.
Dacă şi europenii din ţările dezvoltate folosesc aceeaşi aditivi, în aceleaşi cantităţi, ar fi meritat spus. Dacă nu, iarăşi ar fi meritat spus.
De ce e mâncarea noastră mai proastă?
Preţul cel mai scăzut este unul dintre principalele criterii în funcţie de care cei mai mulţi dintre români îşi aleg mâncarea. În unele cazuri, ţine de lipsa de educaţie a consumatorului. În cele mai multe, însă, e vorba doar despre sărăcia omului care-şi cumpără mâncare şi despre nevoia acestuia de a consuma alimente cu conţinut caloric mai ridicat, care, în cantitate moderată – atât cât îşi permit să mămânce – să le asigure necesarul de energie pe durata zilei. Iar în condiţiile în care acesta este comportamentul dominant, pe piaţă, producătorul nu poate decât să încerce să se adapteze, venind cu produse cu conţinut caloric ridicat, la preţ cât mai mic. Dincolo de diversele înşelătorii pe care le-ar putea practica un producător sau altul, întrebarea rămâne: dacă un parizer de calitate germană ar ajunge pe rafturile magazinelor de la noi, dar la preţul din Germania, adică la vreo 50 lei kilogramul, l-ar cumpăra oameni care, de obicei, mănâncă astfel de alimente? Pentru că, dacă nu, ceea ce face acum producătorul, vânzând mai bun şi mai scump în Germania şi mai prost şi mai ieftin, în România, nu prea se cheamă nici genocid, nici înşelătorie, ci business. Mai ales că ministrul Agriculturii spune că toate produsele astea de calitate inferioară sunt sigure pentru consum…
Comisia Europeană se implică
Slovacii sunt cei care au testat, mai demult, în manieră comparativă produsele alimentare de pe piaţa internă cu cele din Austria şi Germania şi au descoperit dublul standard, în alimentaţia europeană. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a declarat că nu este de acord cu practica de a le vinde europenilor din Est produse sub brandurile din Vest, dar preparate din ingrediente de mai slabe calitate. Ar fi discriminatoriu, a concluzionat Juncker care a cerut măsuri de remediere, în industrii şi pe piaţă.
