Nu am ascuns niciodată şi nici n-am să pot să ascund că mi-i teamă de frică, mi-i foarte mult şi tare teamă de frică! Am încercat de atâtea şi atâtea ori să ascund acest adevăr, însă ar fi însemnat să fiu fals, să mint, să păcălesc împrejurul şi să mă pun de-a doua cu Doamna! N-am putut şi nici n-am să pot să nu văd ce delir şi ce zadar clocotesc şi zburdă ca la dumnealor acasă! Adică, altfel spus, urlă şi hohotesc de aici şi până departe, de departe şi ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)Drumul până la FÂNTÂNĂ/ m-a-nvăţat ce-nseamnă SETE când nu am un strop de APĂ,/ însă nimenea nu crede, m-a-nvăţat şi cum se poate/ să mă SUI şi să COBOR şi să văd cum nişte apă/ se întâmplă-ntr-un IZVOR, cum se-ntâmplă şi începe/ să se nalţe pe-ndelete, pe-ntuneric, spre LUMINĂ,/ pâ ...

Maria din titlul rubricii de azi îşi desfăşoară şi-şi înfăşoară activitatea în fabrica de orologii! La Orologie, cum ar veni! E oroloagă, adică! Altfel spus, se ocupă cu timpul! Nu-l pierde! Nu despre timpul dumneaei fac vorbă, ci despre timpul celorlalţi! Şi, slavă Domnului, are timp pentru toţi! Şi are şi timp trecut, şi timp prezent, şi timp viitor, şi timp pierdut! În orologiile corespunzătoare categoriei, bineînţeles! Zi de zi, şi noapte de noapte, şi ceas de ...

de ce nu-(ţi) ceteşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) ceteşti idiotul? pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul! părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună - toţi uită că ziua-i murdară,/ toţi uită că noaptea nu-i bună! de ce te repezi la icoane ?/ de ce te răsteşti la cuvinte? scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte! de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii? ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ s ...

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea,cu ea, în visurile sale - a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale !!!Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumoscu-adâncul ei în suflet şi sub frunte - o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă de TOT şi de ORICÂND şi de ORIUNDE !!! Nu mă întreabă, n-o întreb nimic, nu cer, nu dau... nici ea nu dă, nu cere - se desluşeşte tot doar prin LUMINĂ şi se-nţelege tot doar prin TĂCERE !!!Doar umbra ei şi umbra mea-mp ...

E-AŞA DE ÎNTUNERIC, DOAMNĂ, CĂ NU SE VEDE NICI LUMINA - bâjbâi corect pe ordonată/ şi pe abscisă, dar nu văd şi nu aud enormitatea/ unde se-ntâmplă ce se-ntâmplă: morfologia şi sintaxa/ acestui surdomut prăpăd [!!!] [!!!] şi mă întrec în levitaţii/ prin bezna ceasta exemplară, prin tot închisul cest localnic/ în cest deschis nemărginit, dau din uitare în uitare,/ din colţ în colţ, din lipsă-n lipsă, dar nu mă-mpiedic de sămânţa/ vro unui licăr (de)finit [!!! ...

Intră... ia loc în universul meu cu stele brute şi cu stele nete, cu muzici de-ngropare şi botez, lângă fereastră, ori lângă perete, ori în mansardă, ori în demisol, oriunde vrei... alege fără grabă, dar fii atentă, n-ai de aşteptat: în orice clipă-i gata să înceapă şi una şi-alta, într-acelaşi timp - adică, negreşit, război şi pace să vezi ce face ZERO la plural, şi TOT la singular să vezi ce face !!! Ia loc... e-un univers fără cusur, egal cu sine: poate să ...

Uite, pun plicul între mine şi orizont... şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare... şi prin cârciumile cele multe şi mici!... dar am emoţii! însă, destul de ciudat, pe hârtia plicului nu văd nici o amprentă, nici o urmă de ea! şi, din câte aud de la alţii şi din câte văd în cărţi, această doamnă n ...

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplare când am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare, era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară, tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară - n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul care zicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!! Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină: i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vină cei răi � ...