Îmi stă fireşte în bocancii mei, în pielea mea şi-n locul meu de bază, nu zic nici aoleu, nici alelei, sunt pur şi simplu anonim de vază! Merg pe alături mult... chiar înconjur desfăşurarea zilei, gunoioasă, pipăi adâncul nopţii pe contur şi luna pe tăcere şi pe rază! Nu am nimica-n plus... dar mă feresc din pricina chezaşilor la greaţă, trec pe sub zebră... şi regret şi ştiu că nesimţirea nu se mai dezvaţă! Ce măscărie-n toi şi-n valvârtej îmi scurmă dr ...

Mai am vro câţiva paşi până ajung unde începe cercul înc-o dată şi unde totul stă-ntr-un absolut nici alb, nici negru, fără nici o pată! Unde nimic nu are înapoi, unde nimic nu are înainte şi-unde nu ştiu că (n)-are rost să ştiu măcar aceste câteva cuvinte! Mai am un pas, şi nici măcar un pas, şi mă primeşte înc-o încercare de-a suferi şi de a fi convins că niciodată sufletul nu moare! Iată, se-ntâmplă, gata, (m)-am ajuns: aici e-acolo şi acum e-atuncea... ...

Oare tu vezi ce văd eu? oare tu auzi ce aud eu?.../ [Ca să vedem şi să auzim la fel, în acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp, ştii că avem poruncă şi dezlegare de la Dumnezeu!?/ ştii că nu oricui îi este dat să poată intra în rezonanţă cu o vioară,/ cu o apă, cu-n pai de grâu, cu o pasăre des-cântătoare!?/ ştii că nu oricine poate fi martor al iubirii-tămăduirii (dar şi al deşertăciunii) când acestea se adună şi se hotărăsc şi pogoară/ printre noi? şi cân ...

În fiecare zi şi-n fiecare noapte.../ (care-i cea mai neagră zi/ şi cea mai neagră noapte/ dintre toate zilele şi dintre toate nopţile ultimilor (noştri) două mii de ani).../ se întâmplă Moartea Poeziei!/ această Frumuseţe fără contur,/ această Delicateţe fără margini,/ această Mireasă a Inefabilului/ nu cere nici o milă,/ nu cere nici o clemenţă,/ nu se ia la sfadă cu Veşnicia,/ cu flămânzii şi însetaţii de Veşnicie!/ este cea mai supusă dintre toate condamnate ...

E cea mai curată-ntâmplare din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere... dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele... s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă, mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă senină: mai mult nu se poate! ...

N-am mai fost de mult... să văd ce face,/ să-i ascult cuvintele blajine/ despre ce înseamnă-(n astă viaţă)/ greu, uşor, candoare, rău şi bine.../ despre ce se poate-nu se poate/ întâmpla-ntr-această lume largă,/ într-această lume-ngustă, despre/ cum să plâng, să râd, să tac... să meargă/ totul fără patimă şi sfadă,/ fără spaimă şi nelegiuire.../ trup şi suflet, vis şi priveghere/ să nu plece din dumnezeire.../ să rămână totul numai pace/ şi iubire-n iast ...

Mă uit în jos: e clar e foarte clar... (n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în „la” minor)... urc să ascult...urc pe la coborâre! Nu mi se pare: da, sigur că da... m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu decât a fost vreodată-n altă parte! Şi dau peste ruina unui vis uitat lângă o stea întunecată, peste o clipă-n faşă... mă opresc şi văd cum orizontul stă să cadă! Mă uit în sus: e cinic şi banal, e limpede şi se ...

Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lângă locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoas� ...

Aş vrea să te-ntreb despre mama... tu ştii cel mai bine ce face sărmana mea mamă frumoasă, plecată să doarmă în pace! A spus că se duce-ntr-acolo, oleacă... a spus că se duce spre alte şi alte-nceputuri, să-ndrepte lumina sub cruce! A spus că m-aşteaptă cu mâna întinsă-nspre cer, ca o roabă a celui ce-a pus veşnicia blândeţilor sale-ntr-o groapă! Eu cred că aşa mi se pare când zilele-s mici şi puţine...!... Aş vrea să te-ntreb despre mama: ce face(?)... tu � ...

Aho!...aho!...aho!...aho!... drepţi şi strâmbi şi rococo, mari şi mici, săraci, bogaţi, filantropi, naivi, gealaţi, tari în bancă şi-n frizură, moi în vlagă, mură-n gură, fani, fanatici şi lichele, pui de lei şi pui de lele, arşi la soare, arşi la pungă, şifonaţi, călcaţi la dungă, popi, mireni, săriţi de vază, cei puţini cu mintea trează, controlaţi şi controloare, promotori şi promotoare, zmei şi făt-frumoşi, ilene, trecători prin buruiene, doctori sacri-n ...