“Arta nu urmăreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru” - spunea Immanuel Kant, un citat pe care autorităţile oraşului nostru ar trebui să și-l amintească, pentru a putea administra monumentele de for public în așa fel încât modul în care acestea arată să fie oglinda felului în care le-a fost înţeleasă valoarea.
Am ales să le prezint cititorilor, poate uneori prea adânciți în grijile cotidiene, încât să poată observa simbolistica sculpturilor noastre metalice, ce se ascunde dincolo de graffiti, rugină, mucegai şi nepăsare. Un vandalism născut din lipsa de respect a cetăţeanului şi încurajat de înrădăcinarea unor lacune în sistemul de conducere.
Considerând că arta necesită sacrificii, am luat-o la pas, împreună cu artistul plastic Aurel Virgil Panaite, pe Faleza Inferioară, într-o zi friguroasă de februarie. Explicaţiile valoroase şi precizările terminologice primite mi-au ţinut, recunosc, de cald, stârnindu-mi dorinţa de a participa activ la restaurarea şi protejarea lor, dorinţă pe care mi-aş dori să o pot planta, de asemenea, în inima şi mintea locuitorului oraşului nostru.
Faleza găzduieşte sculpturi în metal încă din 1976, când a avut loc prima ediţie a taberei de creaţie, condusă de preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Silviu Catargiu, o intervenţie estetică care a transformat malul fluviului într-un muzeu în aer liber, o zestre lăsată pentru a fi admirată şi valorificată de generaţii întregi. Însă absența unor mâini mai preocupate ale autorităţilor, dorinţa de exprimare a aşa-zişilor artişti stradali şi, pe alocuri, eroziunea timpului, au transformat exponatele într-un fiasco vizual, ducând la o separare radicală între artişti şi publicul lor, care nu le mai acordă atenţia cuvenită.
O moarte simbolică, mult prea timpurie, a unor opere de artă care au nevoie stringentă de reînviere prin recondiţionare.
Pasiunea răstignită pe altarul indiferenţei
Aşezată chiar în apropierea apei, “Capriciile Ielelor„ realizată de către Elod Kocsis, reprezintă o lucrare aparent haotică, asemenea ielelor, făpturi fascinante, fără un contur precis. Folclorul le descrie uneori ca pe nişte năluci imateriale, alteori ca pe nişte femei frumoase, voluptoase, seducătoare, dar, niciodată, purtând inscripţii, adăugate prin tehnica “graffiti”. Să fie rugina de la bază un act de răzbunare, asemenea ierbii arse în urma lor, lăsând un teren veşnic neprietenos? Nici “Tentativa” lui Constantin Popovici nu a scăpat de o... tentativă de huliganism, care şi-a pus amprenta agresivă pe aripa uriaşă a pescăruşului de oţel, care îşi strigă dorul şi speranţa spre neîntrerupta curgere a fluviului.
Ne-am îndreptat spre “Fisiune”, a lui Nicolae Şaptefraţi, surprinşi de faptul ca Bella Crişan a sensibilizat până şi inima răufăcătorului cu a sa “Evoluţie’’, lăsând-o liberă de graffiti injurioase, semn că este un fenomen pe care ni-l dorim în unanimitate, născând speranţe pentru o normalitate pe care să o putem atinge în viitor. Speranţă spulberată de ruptura lui Şaptefraţi, câţiva paşi mai încolo.
“Această sculptură trebuie asigurată şi întărită din punct de vedere al mişcărilor. De asemenea, ar trebui revopsită. Iniţial avea două culori diferite, alb şi roşu, reprezentând o ruptură în cadrul aceleiaşi mase, cu gândiri şi convingeri diferite”, ne-a declarat Virgil Panaite.
Atât "Valul", cât şi "Vântul" lui Ernest Kasnovaschi, aşezate de o parte şi de alta a falezei, oglindesc cel mai bine meschinăria, egoismul şi lipsa de respect a unora dintre concetățenii noștri, care au imprimat pe albul unei opere de artă abjecţiile din păcate din ce în ce mai caracteristice societății românești.
Cu iubirea ce-ați avut?
De la “Tentativa’’ lui Popovici şi până la „Chemarea Zborului” a regretatului Silviu Catargiu, nesimţirea a crescut gradual, intrând în opoziţie sfidătoare cu verticalitatea, metaforă plastică a zborului, care domină în sculpturile sale.
“Confluenţele” Manuelei Siclodi reprezintă un cuplu, care păşeşte împreună, încă din 1977, şi care a rezistat de-a lungul anilor, în ciuda sufletelor întunecate ale celor care vor să dezbine cu orice preţ, maltratând iubirea prin ruperea unor bucăţi importante de metal, care ar trebui resudate, pentru a reîntregi în mod armonios circuitul vieţii în doi.
Din acelaşi circuit al vieţii, face parte şi “Spaţiul de joacă vegetal’’, realizat de Tiberiu Benţe, ca o continuare a poveştii unui cuplu trainic, ai cărui copii să se poată bucura de mişcare în aer liber şi de natură. Din păcate, locul de joacă special amenajat pentru ei, în prezent devastat, reflectă situaţia reală a multor locuri de joacă din oraşul nostru, unele din lipsa reabilitării, altele, distruse de oameni imediat după darea în folosință, ca într-o demonstrație dementă de pseudoputere a unei generaţii dezechilibrate.
Nici relaţia dintre “Tată şi Fiu ” a lui Gheorghe Apostu nu a fost lăsată neîntinată de către aceeaşi instabilitate cronică a unor indivizi predispuşi către distrugerea oricărei forme de interacţiune sănătoasă între semeni. Svastica, simbolul nazismului şi al fascismului, precum şi capete de schelet îmbracă cele două sculpturi, fapt lăsat să treacă neobservat de cei în drept, deși huliganii care îşi continuă nestingheriţi traseul distructiv ar merita din plin să fie pedepsiți.
Întreţinerea monumentelor, o sarcină comună
Situaţia monumentelor de for public este un subiect care ar trebui să ne intereseze pe toţi. Conservarea şi punerea lor în valoare este o sarcină care stă şi în mâinile cetăţeanului de rând, evident, sub coordonarea și supravegherea celor abilitați. Ca să vedem cine este responsabil cu întreţinerea şi restaurarea lor, ne-am adresat Biroului de Presă al Primăriei Galaţi. Din răspunsul aflăm că operațiunile sunt făcute de Ecosal, la comanda Primăriei. “Serviciile de întreţinere a monumentelor de for public sunt executate de Serviciul Public Ecosal. Comenzile în sensul acesta sunt date de Direcţia Generală Servicii Comunitare de Utilităţi Publice din cadrul Primăriei municipiului Galaţi. Anul trecut au avut loc o serie de intervenţii pentru reabilitarea unor amplasamente - cele din Cimitirul Eternitatea, acestea fiind mai expuse având în vederea celebrarea Anului Centenar. Intervenţii pentru curăţare şi întreţinere se fac periodic asupra tuturor monumentelor de for public din oraş. O evaluarea recentă realizată de specialiştii din cadrul Primăriei arată că numai curăţarea suprafeţelor (aproximativ 372 mp) de inscripţiile tip grafitti se ridică la un cost de aproape 34.000 de lei. Cu această ocazie lansăm un apel către cetăţenii municipiului să ne fie aproape în demersul acesta, sesizând Poliţia Locală atunci când sunt martorii unor acte de vandalism.”
Poză 1: " Capriciile Ielelor " de Elod Kocsis
Poza 2: " Valul şi vântul" de Ernest Kasnovshi
Poză 3: " Tată şi fiu " de George Apostu
Poza 4: " Confluenţe", devastată
Poza 5: Grafitti pe " Spaţiu de joacă vegetal"
Poza 6: " Fisiune " de Nicolae Şaptefraţi
Poza 7:" Aripa pescăruşului"
Poza 8: Svastica pe " Tată şi Fiu"
Poza 9: Grafitti pe " Valul şi vântul "
