Cu strângere de inimă m-am plimbat pe malul Dunării, prin port, prin faţa Palatului Navigaţiei, şi un pic mai departe, chiar a doua zi după plecarea bricului Mircea. În timp ce îmi aminteam cu ciudă de modul în care sunt puse în valoare bogăţiile fluviilor din alte meleaguri, paragina şi dezolarea care te întâmpină la Galaţi la tot pasul e, de fapt, oglinda cât se poate de clară a modului în care noi şi autorităţile locale tratăm relaţia cu bătrâniul fluviu.
Dunărea este bogăţia noastră cea mai de preţ. Avantajul pe care l-am avut de-a lungul istoriei. Şi, în timp ce în alte părţi se scot bani grei din turism, din comerţ din valorificarea la maximum a acestor resurse pe care noi le avem din belşug, noi ne-am întors cu spatele la Dunăre. Nu o vrem, dar nici ea pe noi. Îşi poartă apele mâhnite mai departe, lăsându-ne cu ignoranţa, neputinţa şi mizeria traiului nostru.
Pentru că tot ne întrebăm de ani şi ani de ce navele de croazieră, care veneau altădată până la pontoanele noastre, ocolesc cu cea mai mare grijă Galaţiul, răspunsul clar se află şi în grija pe care o acordă autorităţile cartierului Port, poartă de intrare pe fluviu în oraş. Şi ce-ar putea vedea turiştii veniţi din alte părţi să debarce la noi? În primul rând mizerie. Pet-uri, ambalaje, pahare de plastic, doze goale de bere, mormane de gunoaie, zac înşirate de-a lungul esplanadei. Trotuare şi scări roase de vreme. Ba, şi canalizări fără capace, în care s-au adunat aproape până în buză straturi de gunoaie. Cu toate acestea, oricine îşi poate rupe gâtul sau picioarele într-o clipă de neatenţie.
Nu zonă turistică, ci loc rău famat
De-a lungul malului, pe o porţiune, se află un parc. Sau ar trebui să fie. În afară de câteva bănci, pe care nu se încumeta să se aşeze nimeni la ora trecerii noastre pe acolo, ceva iarbă uscată şi câţiva copaci, nimic care să arate urme de civilizaţie, nimic care să atragă trecătorii sau turiştii să se odihnească admirând scânteierile valurilor sub soare. Gunoiul împrăştiat cu dărnicie peste tot, în special recipiente de bere, pachete de ţigări goale şi pahare de cafea, arată însă că parcul se bucură de ceva vizitatori, probabil mai pe înserat. După apucături, par să fie cheflii şi vagabonzii care au adus cartierului şi eticheta de loc rău famat, aceştia fiind singurii care se mai încumetă să ţină companie Docherului, statuia care se ridică stingheră, ascunsă de bălării, realizată în 1956, de Mircea Ştefănescu (cel care a sculptat şi statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare de la Podul Înalt).
Nu tu restaurante cochete pe mal, nu tu cafenele, nimic care să-ţi bucure ochiul, mintea şi inima. Doar o avansată degradare continuă, semn că la malul gălăţean n-au ancorat de mult nave, nici comerciale, nici de turism, şi, probabil, spre deznădejdea noastră, nici nu vor ancora prea curând.
Potenţialul Dunării, valorificat de alţii
Încă din 1856, Marile Puteri de atunci ale Europei, intuind potenţialul Dunării şi al Galaţiului, au fondat Comisia Europeană a Dunării. La care noi, românii, am participat ca observatori, putere de decizie noi primind mai târziu, după anexarea Dobrogei. Deşi oraşul nostru era, pe atunci, cel mai mare port al României, pe malul Dunării gălăţene se găseau doar agenţii de navigaţie străine. De-abia în 1890 a luat fiinţă Societatea de Navigaţie Fluvială Română, şi abia în 1913 s-a dat în folosinţă sediul acesteia la Galaţi, actualul Palat al Navigaţiei. Totuşi, luând exemplu de la alţii, am reuşit să clădim totuşi ceva. Când s-au pus bazele Comisiei Europene a Dunării, tot în cartierul Port, locul strălucea de lux. Toţi boierii trăgeau să aibă case în zonă. Pieţele erau pline de mărfuri scumpe aduse din toate colţurile lumii. Oamenii seara ieşeau la plimbare şi aveau unde-şi petrece timpul, la patiseriile şi cofetăriile de lux.
Astăzi, viaţa pare să fi fugit din locurile acestea. Pustiul, degradarea şi lipsa de interes a autorităţilor rânjesc la toate colţurile. Dacă odată era cel mi bun vad comercial aici, acum magazinele şi-au tras, unul câte unul, storurile. Iar după rândul cenuşiu de blocuri, pe străduţele cu case boiereşti altădată, acum te sperie ruinele şi bălăriile şi mormanele de gunoaie.
Maidanul cu ură
Prin unele locuri, degradarea a ajuns să capete proporţii de focar de infecţie. La câteva străzi de centrul oraşului, locul pe care altădată se ridica o casă e lăsat de izbelişte şi s-a transformat în maidan, plin de bălării, dar şi în groapă de gunoi.
"Casa a fost revendicată de cineva, dar s-a făcut praf. Omul a plecat şi nu s-a mai întors. Au crescut bălăriile peste ea. Rău este că locul s-a transformat în groapă de gunoi. Nimeni nu vine să cureţe, dar nici vecinii nu se potolesc. Uită că tot gunoiul aruncat acolo ne afectează tot pe noi", spune M.C., din cartierul Port.
Monument de arhitectură transformat în bâlci
Emblema cartierului Port rămâne şi în ziua de astăzi frumoasa clădire devenită punct de reper nu numai pentru zonă, ci şi pentru întreg oraşul - Palatul Navigaţiei. Ridicat între anii 1911-1913, a fost proiectat de renumitul arhitect Petre Antonescu, rector al Academiei Române de Arhitectură în perioada interbelică. Este una dintre clădirile istorice ale Galaţiului, aflat pe lista monumentelor de arhitectură.
După cutremurul din 1990, proprietarul clădirii, A.P.D.M. Galaţi, a solicitat întocmirea unui proiect pentru consolidarea întregii construcţii. Pentru finanţarea lucrărilor de consolidare nu s-au alocat fonduri de la bugetul de stat sau local, singura posibilitate fiind resursele proprii ale proprietarului. Lucrările s-au efectuat în trei etape, iar astăzi clădirea a fost salvată de la o posibilă prăbuşire a turnului care ar fi stricat şi o parte din corpul ei.
Necazul e că, în loc să fie valorificată aşa cum ar trebui, eventual să găzduiască un muzeu al navigaţiei, proprietarii au închiriat spaţiul pentru un shop, iar chiriaşii au lipit afişe colorate, făcând ca palatul să arate îmbrăcat de bâlci, şi nu ca un monument arhitectural.
Joi, ne vedem în Piaţa din Micro 39
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 26 septembrie 2019, la ora 9,00, vă aşteptăm în Micro 39B, la chioşcul VL de pe Aleea Comerţului din Piaţa Micro 39, pentru a ne spune care sunt principalele probleme din cartierul dumneavoastră, dar şi pentru a le sugera autorităţilor ce pot face pentru remedierea lor. În cazul în care nu reuşiţi să ajungeţi la întâlnire, puteti transmite sesizarea pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
