Din viscol, şanţuri şi noroi, promisiuni la Fileşti de timpuri noi (FOTO)
Foto: Bogdan Codrescu

Din viscol, şanţuri şi noroi, promisiuni la Fileşti de timpuri noi (FOTO)
Când „codurile” meteorologice îşi fac de cap
Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

Raidul nostru prin cartierul Fileşti s-a nimerit să fie… în prima zi cu adevărat de iarnă, din acest an. După vânt şi viscol demne să dea „codurile” meteorologice peste cap, Fileştiul a reuşit, totuşi, să scoată capul din nămeţi şi să se întoarcă, treptat, la rutina zilnică. Una cu probleme mai vechi şi mai noi, dar mai ales cu multe… noroaie.

„Dom’le, crezi că ai venit la Sinaia?”, glumeşte cineva privind la bocancii mei - zdraveni, ce-i drept, dar surclasaţi ca eficienţă, în faţa noroaielor, de mai clasicele cizme de cauciuc. Ninsoarea s-a mai potolit, chiar dacă vântul încă îşi mai face mendrele, iar din ce ne spun oamenii, Ecosalul şi-a făcut treaba în ceea ce priveşte primele „şarje” de acţiuni de deszăpezire a uliţelor. Da, uliţe, pentru că, la Fileşti, unde peisajul este mai degrabă rural decât urban, mai potrivit este să vorbim de uliţe decât despre străzi…

A fost o zi grea şi pentru şoferii de la Transurb, care au avut ceva de luptă cu gheţuşul, cu gropile acoperite de zloată, cu viscolul care, la primele ore ale zilei, abia te lăsa să vezi la câţiva metri. Dar, ce-i să-i faci, nici pentru fileştenii care aveau de ajuns la serviciu, la şcoală, nu a fost uşor. Cine a putut, cine nu era musai să iasă din casă, s-a baricadat la gura sobei, restul… la luptă cu „generalul Iarnă”!

Staţii de autobuz refăcute

Traseul 25 – aceasta este linia pe care unele dintre noile mici autobuze intrate în dotarea Transurb o au până la Fileşti. Au, n-au călători, sunt la datorie. E oarecum bizar să vezi autobuzul la capăt de linie, de parcă ar staţiona în câmp, dar e bine că transportul public ajunge chiar şi în locurile cele mai izolate.

Am mai observat un lucru, de la ultima noastră vizită în Fileşti: staţiile de autobuz principale, vandalizate la un moment dat de nişte „cetăţeni de bine” au fost reparate. Locul geamurilor sparte a fost luat de nişte panouri fotografice. Poezie, nenicule! De pe panouri, ai impresia că apusul de soare pe Dunăre se prelungeşte… direct în noroaiele din Fileşti! În plus, au fost montate şi automatele ce urmează a deservi sistemul public de transport. Nu ne rămâne decât să sperăm că vor rămâne întregi cât mai mult timp…

Cine-a pus gunoiu-n drum

S-au mai schimbat lucrurile în bine şi la curăţenia, ne zice dl. Fluture Palade. „Având în vedere că toată lumea îşi scoate gunoiul în saci, în pungi, nu-l mai mănâncă nici câinii, nu-l mai bate vântul. Pungile le adună Ecosal şi deocamdată e bine”, ne zice el. Într-adevăr, parcă n-am mai văzut gunoaie de tot felul înşirate pe la colţuri, dar nici n-am băga mâna în foc că n-or mai fi unele ascunse sub zăpada proaspăt căzută. Iar năravurile vechi ale unora n-au dispărut chiar de tot. Dincolo de calea ferată, spre cimitir, încă mai e loc de gropi de gunoi improvizate, unde se adună laolaltă resturi menajere, resturi de pe la lucrările de construcţii sau tot felul de bulendre rămase nefolositoare prin gospodării. Poate s-o găsi vreun „leac” şi pentru astea…

Lucrări la reţeaua de apă şi canalizare

Dar nu s-ar fi cuvenit să trecem prin Fileşti fără a pomeni de faptul că una dintre marile dorinţe ale localnicilor este pe cale de a se îndeplini. Autorităţile s-au ţinut de cuvânt, iar prin vara trecută au început lucrările la reţeaua de apă şi canalizare. „Păi, fără apă şi canalizare se poate spune că eşti… „la oraş”? Drept e că noi suntem mai în margine, dar sunt deja comune prin cine ştie ce coclauri şi tot au ceva utilităţi! Cam era cazul să se ajungă şi la noi, măcar cu apa şi canalizarea, să aibă toată lumea!”, ni se spune. Poate de la lucrările astea se trage şi aspectul „de tranşee” răscolite de pe unele uliţe, cert este că ţevile de apă în locurile unde ar urma să se mai facă racorduri sunt la vedere, semn al trecerii constructorilor. Una peste alta, lucrările la reţeaua de apă şi canalizare sunt parte a unei investiţii mai ample, derulate de municipalitate prin Societatea Apă-Canal, fondurile fiind asigurate graţie unui proiect ce a prins finanţare cu bani europenei prin Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM).

Gazele, eterna poveste

Dacă tot a venit vorba de utilităţi, ar trebui să amintim şi de un păs mai vechi al locuitorilor din Fileşti, acela de a avea şi ei reţea de gaze naturale. După cum vă relatam noi la un moment dat, la magazinul de la răscruce de drumuri din Fileşti, la dl. Remus Pugan, s-au adunat câteva zeci de semnături pentru a se trage gaze în zonă, iar doritori ni se spune că ar fi chiar mult mai mulţi. S-au făcut şi ceva demersuri pentru proiectare şi avizare, la un birou din Constanţa, s-a mai vorbit şi pe la Distrigaz, dar un cuvânt de spus îl au şi cei de la Primărie, eventual pe partea de susţinere a lucrărilor. Lucrurile par să se mişte, într-o oarecare măsură, însă poate nu chiar atât de repede pe cât şi-ar dori oamenii.

Cert este că, dacă s-ar face extinderea reţelei de gaze naturale, alta ar fi faţa Fileştiului. „Ar fi bune gazele, cum nu! Dar acum depinde şi de familie…”, ne mai spune nea Palade. Asta că, de, ca să tragi gazele până în casă te ajunge ceva parale şi nu toată lumea are bani la teşcherea să susţină de pe o zi pe alta lucrările. Dar chiar şi aşa, de nu vor putea toţi să le aibă în curte, îşi doresc mai toţi să fie trase gaze în zonă.

„Aşa e, chiar dacă or să ajungă aici cu gazele, nu o să poată toată lumea să renunţe la lemne. Dar sunt şi unii care îşi permit, care au case frumoase, care vor mai mult confort! Dar majoritatea oamenilor de aici vor gaze, asta-i sigur! Că doar astea nu sunt de azi pe mâine, sunt şi pentru generaţiile care vor veni. Nu trebuie să lăsăm ceva în urmă? În timp, poate că noi ne-om duce, că doar n-om moşteni pământul, dar poate vin copiii, nu trebuie să aibă nişte condiţii şi ei? Ce le lăsăm pe urmă? Aia-i treaba!”, ne explică nea Palade cum vine toată tărăşenia.

Până una, alta, oamenii preferă să rămână optimişti, chiar dacă optimismul e oarecum rezervat. În rest, până una, alta, tot cu tărăbuţul cu butelia la deal, că „face piciorul frumos”, cum ne spunea un nene mai hâtru.

E loc şi de drumuri

Acum, dacă se va rezolva problema cu apa şi canalizarea, dacă – cine ştie? – o ieşi socoteala şi cu reţeaua de gaze, oamenii din Fileşti speră că zona lor va vedea şi ceva mai mult asfalt. Acum, mai ales după ninsorile din zilele trecute, după cum vă spuneam, fără cizme e cam greu să te încumeţi pe drum. Dacă se poate, lumea şi-ar dori să fie rezolvate toate dintr-o lovitură. „Oare nu s-ar putea trage odată cu apa şi canalizarea şi gazele? Asta, dacă tot s-au apucat de săpat! Iar când s-o termina, n-ar putea pune şi asfalt?”, se întreabă şi el, ca omul, nea Palade. Ei, nu prea se poate cum ar vrea el, chiar dacă, până la urmă, are sens ce spune el. Dar cum viaţa bate… sensul, infrastructura, canalizarea sunt una, gazele alta – alte proiecte, alte avize, alte lucrări, altă tărăşenie.

Albie de râu şi mizerie

Sunt, totuşi, lucruri în care municipalitatea ar putea să se implice mai mult, mai ales că tot se vorbeşte de canalizare. De exemplu, ni se spune că s-a tot promis o igienizare şi o sistematizare a pârăului care trece prin zonă, dar lucrurile au cam bătut piciorul pe loc în această privinţă. S-au mai curăţat unele porţiuni, dar oamenii tot nu par a fi mulţumiţi.

„Vara, de la gunoaie, îţi mută nasul din loc! Tot felul de zoaie şi mizerie se adună aici, de pute tot în jur!”, ni se zice. Acum, dacă e frig, mirosurile sunt ceva mai suportabile, dar chiar şi aşa albia pârâiaşului mai păstrează ceva din aspectul unei realităţi post-apocaliptice…

Viitor să fie

Dincolo de neajunsuri, mai ales că au început să se mişte anumite lucruri, încă se poate trage nădejde că Fileştiul, acum mai degrabă o periferie „rurală” a Galaţiului, ar putea avea o altă faţă, una mai urbanizată şi – de ce nu? – chiar de invidiat. Dezvoltarea utilităţilor, reamenajarea cursului de apă şi refacerea infrastructurii de drumuri ar ridica semnificativ, inclusiv din punct de vedere imobiliar, valoarea zonei. Sunt multe case bătrâneşti, dar deja sunt destule case noi, zdravene, vile făcute „ca afară”, cu grădini şi curţi ce arată îngrijit. Prin urmare, nu de mână de gospodari duce lipsă Fileştiul, cât de ceva ajutor pe partea de infrastructură. De altfel, unele din noile case sunt ridicate de cei care au lucrat sau lucrează în străinătate şi care ştiu inclusiv cum ar trebui să arate o suburbie modernă. Şi probabil că şi-ar dori să vadă şi aici alei frumos asfaltate, spaţii verzi sau vreun părculeţ pentru copii care să arate îngrijit. Poate că e doar visul unei zi de iarnă, dar dacă la alţii – din Italia, Spania, Olanda, se poate, de ce nu s-ar putea şi la noi, aici, la Fileşti?

Fostele grajduri, transformate în ruină

Mai în glumă, mai în serios, spun unii că Fileştiul „e la ţară”. Culmea, pe undeva chiar există un miez de adevăr. Asta pentru că în zonă, pe timpuri, a fost chiar şi un CAP. În „traducere”, Cooperativă Agricolă de Producţie, pentru cei ce n-au prins vremurile de dinainte de ’89. În prezent, fostele grajduri ale CAP-ului au fost fie „reciclate” pentru alte tipuri de activităţi şi încă se mai ţin bine pe picioare, dar există şi o parte care s-a transformat în ruine. Acoperişul căzut, uşile şi ferestrele au fost furate cu totul, nici măcar zidurile exterioare nu au rămas toate în picioare. În interior au început să crească chiar şi copaci, iar unii dintre ei sunt deja destul de mari. Încet, dar sigur, fostul CAP este înghiţit de „jungla” de la marginea Fileştiului şi n-ar fi de mirare ca, în câţiva ani, nimeni să nu-şi mai amintească de locul care a fost odată. Ceva, ceva încă se mai poate salva, dar până acum, cel puţin, nimeni nu pare interesat de asta.

Piaţa Fileşti a scăpat de tomberoane

Centrul de greutate al Fileştiului ar trebui să fie – cum altfel? – „Piaţa Fileşti”. Dar acum depinde de împrejurări. Acum câteva luni, în piaţă era un fel de centru de colectare a gunoiului, o menire nu tocmai demnă de ambiţiile locului. Acum, tomberoanele au dispărut, iar locul lor a fost luat de… maşini. De unde se vede că, fie şi la Fileşti, un loc de parcare nu-i totdeauna uşor de găsit. Dar, cine ştie, poate după ce se vor termina lucrările la reţelele de canalizare din zonă, s-o găsi cineva care să dea „Pieţei Fileşti” un sens ceva mai estetic.

Viaţă de câine

Singurii care par a se simţi în largul lor la Fileşti, indiferent că e vremea bună, rea, că e sau nu mizerie, sunt câinii vagabonzi. În fine, nu toţi sunt chiar fără stăpân, dar unii dintre ei n-au nicio problemă în a umbla liberi pe uliţă şi a se înhăita cu alți confraţi de prin alte gospodării. Câte cinci, şase sunt aciuiaţi pe lângă nişte centre ceva mai mari, fiind, pe undeva, un fel de ajutoare ale paznicilor, dar mai sunt şi câte unii care se mai dau la om, mai ales dacă-l simt că nu-i de prin partea locului. Dacă ai de aşteptat autobuzul, în deal, nu-i un gând tocmai liniştitor.

Mai există, însă, şi câini care nu o duc chiar atât de bine. Un fel de bichon, săracul, abia scăpat din viscol şi ninsori, abia se mai ţinea de ţurţurii prinşi de blana şi ea încâlcită şi vai de capul ei. Căuta, bietul, un culcuş pe undeva, dar, când vremea se aspreşte, chiar că-l aşteaptă o viaţă de câine.

Citit 9773 ori Ultima modificare Vineri, 20 Martie 2020 23:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.