Am să te aştept în gară/ cu trei flori şi-o apă chioară,
apă chioară şi dulceaţă/ tocmai până dimineaţă!...
tu ai zis că mai spre seară/ vii la mine, domnişoară,
să ne hârjonim oleacă.../ prepeleac şi prepeleacă!
şi ai zis că mai spre noapte/ vii să ne jucăm cu şoapte
şi să ne suim de-a dura/ tocmai... (ce mai tura-vura!)...
tocmai unde-s două stele/ singure şi mititele,
şi să le luăm acasă.../ făt-frumos şi făt-frumoasă!...
Gata, fluieră, s-aude/ trenul plin cu paparude,
trebuie să plec degrabă.../ rob şi mândru după roabă!...
o fi plină?... o fi goală?.../ nu-mi iese la socoteală!...
o fi nouă?... o fi veche?.../ nu pot şti, după ureche!...
trebuie s-o văd pe toată... îmbrăcată, dezbrăcată...
(au fost nori, şi zi, şi noapte,/ numai vorbe fără fapte)...
iat-o, vine şi coboară.../ (mie-mi crapă mura-n mine
şi obrazul de ruşine)... ce mai lună domnişoară!
Jocuri de seară şi de noapte (despre două) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
