Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Ion" (sanctificare)   mă duc în altă parte. să văd dacă rezişti! ştiu, vor veni la tine, frumoşi, atâţia trişti să-ţi zică: taci, iubito, nu trebuie să frângi misterul înălţimii şi-al ochilor adânci!   să-ţi zică: lasă-l, doamnă, dacă ar fi iubit măcar înalta-ţi umbră sanctificată-n schit, n-ar fi plecat aiurea, deloc n-ar fi plecat şi-ar fi gândit că-i bine să stea la predicat! &nbs ...

  Sunt destul de bine, chiar suspect de bine. Dar aş vrea să-ţi relatez o păţanie personală, care m-a determinat să-mi revizuiesc atitudinea faţă de mine şi faţă de cei ca mine, să studiez mai bine (chiar obiectiv, dacă se poate, da?) ce şi cum păţesc alţii, înainte de a le pune etichete şi de a da verdicte, înainte de a hohoti de plăcere şi râs.Aseară, cam pe la ora când cocoşul conduce găinile să facă nani-nani, fetele moşului!, mă împinge foamea (mai mul ...

Dacă mă ascultai, nu păţeai ce-ai păţit! Dar nu, tu eşti încăpăţânată, nu ştii nici de frică, nici de ruşine, nici de hăis, nici de cea, nici de mama, nici de tata!…ce mai tura-vura, eşti teribilă, doamnă!…şi te mai şi fandoseşti, pe deasupra! te alinţi ca (virgulă, da?) cioara în laţ, te dai mare şi rotundă cu filozofia iepurelui în grădina de zarzavat!…dar nici eu nu-s ascultător! că doar mi-a zis mama: nu mai strica orzul pe gâşte când iarba-i până ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cu văduva neagră" (sanchi!)   triumful amăgirii mă revoltă… n-ai ce să-i faci, e alfa şi omega! - ţipă la mine îngerul din boltă (gardă de corp la editura mecca)   stai liniştit, împacă-te cu gândul acesta! - ţipă preotul din strană… ce tare clopotarul bate vântul!… (şi mi se face greaţă de nirvană)   sunt liniştit ca un obuz…se pare c-o să big! bang! odată şi odată… luciferi calz ...

O splendidă cititoare a ziarului nostru mă provoacă nonşalant: ai curaj să scrii despre mâinile care vând ziare?! Adică, mă întreabă, dar îmi şi porunceşte, nu? Carevasăzică, dacă am scris despre tot felul de mâini (care leagănă şi mângâie prunci, care semnează sentinţe de condamnare la viaţă sau la moarte, care fac pâine, care mătură gunoaiele noastre cele de toate zilele, care şterg lacrimi şi îngrijesc muşcate la fereastră…), de ce să nu eternizez şi mâ ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii despre fântâni" (dincolo de oglindă)   stă absent pe marginea fântânii şi zvârle ochii departe… şi toată lumea se teme că el va rămâne dincoace de moarte!   dar nu, nu are cum să rămână, fiindcă aceasta este doar imaginea lui la capătul dinspre apă al ciuturii pline cu plânsul nimănui!   fântâna asta-i părăsită de când el a plecat, într-o dimineaţă, spre zare, fără să zică la revede ...

Am hotărât să stăm cât mai mult împreună. Să nu ne fie greu şi să nu ne plictisim, va să stăm pe rând. Adică, stau eu o noapte lângă tine, apoi stai tu o noapte lângă mine. Sau invers. Şi tot aşa. La rândul meu, am să am grijă să nu se întâmple nimic monoton, totul să fie deosebit. Dacă nu va fi astfel, riscăm să ne lovim de Martin Heidegger în cea mai simplă şi grozavă definiţie a domniei sale: nimicul este absenţa totală a deosebirii! De acord, da? Printre ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără doamna M" (omul cu globule albastre) n-am să fiu acasă, atunci…trebuie să stau cât mai departe de ea!va fi să-i pară rău, desigur,fiindcă steaua aceea nu va mai cădea! de mult mă gândesc plecare,însă nu am avut curajul, până acum…să las totul în plata domnuluişi să plec departe, pe drum! desigur, o să vină, o să bată la poartă,o să plângă la fereastră…n-am să regret, fiindcă i-am lăsatacasă o globulă ...

  Nu cred să fi cunoscut o alcătuire mai frumoasă ca tine. N-am alte cuvinte mai abitir decât "frumoasă". Sunt câteva, dar frizează aristocraţia infatuaţilor şi automatismul cerebral sărac: ori aparţin zeilor (adică minciunii), ori fac parte din bagajul stupid şi zilnic al contemporanilor săriţi din logică şi bun simţ. Prin urmare…pur şi simplu, eşti frumoasă!…şi atât!…Am crezut că vremea şi timpul îmi vor şterge convingerea. Şi a trecut ceva vreme şi ti ...

      Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Ion" (la mormântul domnului Ion Muche, odihnească-se în pace!)//aş zice gata, moartea zâmbeşte prea frumos!/…dar mă înving ideile lui tata./ el a mers până acolo şi înapoi, pe jos/ şi a netezit privirii cărarea cu lopata.// naiv, ca pe o târfă am alungat din vis/ filozofia şarpelui de casă./iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins,/ dar nici nu fac lumină şi sunt o umbră arsă…// şi vine, deodat� ...