Drumurile din Lieşti sunt practicabile, în centru s-au plantat trandafiri, iar comuna arată destul bine. Pe lângă întreprinzătorii din agricultură, îşi mai desfăşoară activitatea în zonă un producător de ţevi şi vreo trei distribuitori de bolţari, dar şi alţi câţiva agenţi economici mai mari. Localnicii sunt mândri de comună, dar spun că viaţa e grea, pentru că preţurile sunt mari, iar numărul locurilor de muncă este din ce în ce mai mic.
Valentin Dragomir are 25 de ani şi a absolvit, de curând, cursurile unui masterat în jurnalism şi publicitate, la Bucureşti. Nu şi-a găsi încă de muncă, dar continuă să caute. „Locuri de muncă nu prea sunt, în Lieşti. Dar, ca să avem serviciu şi bani, trebuie să producem, iar acest lucru nu se întâmplă acum. Ar fi nevoie de investitori, dar cred că taxele mari îi sperie”, apreciază tânărul.
Până la dezvoltarea, pe termen lung, a unor afaceri care să ofere locuri de muncă, mai deranjante par să fie preţurile alimentelor. „E "ieftină" tare viaţa, aici la noi! N-aţi văzut că preţurile din piaţă sunt ca cele de la Galaţi? E prea scump pentru o comună! Iar locuri de muncă nu prea se mai găsesc. Mulţi au şi plecat din Lieşti, ca să îşi găsească prin alte părţi. Ne-ar trebui nişte investitori pentru că nu mai merg deât magazinele de prin centru şi nici acolo nu e cine ştie ce vânzare”, ne-a spus Geta Iordache de 38 de ani.
Cam de aceeaşi părere este şi Tudoriţa Dragomir, de 40 de ani. „Viaţa la Lieşti e bună, dar e cam scumpă aşa că e duc bine mai ales cei are bani. Mai e de muncă prin agricultură. Primăria poate să mai asfalteze şi să mai ajute, dar nu poate să le creeze oamenilor locuri de muncă” spune femeia.
Tiţa Bujor, în vârstă de 42 de ani, nu e întru totul de acord cu ce spun concetăţenii ei. „Se găsesc locuri de muncă, pentru cine e serios şi vrea să se ţină de treabă. În rest, fiecare încearcă să îşi păstreze serviciul pe care îl are acum, pentru că preţurile sunt mari şi altfel nu ai cum să trăieşti”, este de părere lieşteanca.
Vânzare slabă în piaţa din Lieşti
I-am găsit pe comercianţii din spatele celor câteva tarabe din centrul comunei Lieşti aşteptând şi discutând. Cu excepţia lor, piaţa era pustie. „Vânzarea pe care o facem e cea pe care o vedeţi acum. E prânzul şi nu vine nimeni la piaţă. Ce să-i faci, dacă toţi au pus legume, în curte? Doar cei care stau la bloc mai cumpără câte ceva de la noi, dar nu ne fac nici ei mare vânzare”, ne spune una dintre comerciante. Preţurile legumelor şi ale fructelor de pe tarabe erau similare cu cele din pieţele gălăţene. Roşiile se dădeau cu 4 lei, păstăile tocmai se ieftiniseră la 3 lei, iar preţul vinetelor ajungea la 6 lei kilogramul. Varza făcea 2 lei, iar castraveţii, de asemenea ieftiniţi de curând, nu săreau de 1 leu. Ceapa era 2 lei, iar cartofii, 80 de bani sau 1 leu. Fasolea era 6 lei, iar preţul piersicilor ajungea la 4 lei, la fel ca şi cel al merelor.
