- În timp ce pepenii adevăraţi sunt încă necopţi pe plantaţiile din judeţ, în pieţe a apărut deja pepenele "timpuriu" * Comercianţii spun că sunt aduşi din judeţul Tulcea sau de la Dăbuleni, dar gustul pepenilor îi dă de gol
De câteva săptămâni, în pieţele din Galaţi şi pe marginea drumurilor din judeţ au apărut pepeni, comercianţii încercând, prin amplasarea strategică a punctelor de vânzare, să ne convingă că e vorba despre pepeni de grădină. Realitatea este, însă, cu totul alta. În multe cazuri este vorba despre pepeni importaţi, care au acelaşi gust ca şi cei pe care îi puteţi cumpăra în decembrie din supermarketuri. Alţi vânzători sunt gata să jure că este vorba despre pepeni de Isaccea sau de Dăbuleni. Viaţa liberă a vizitat bostănăriile gălăţene de la Barcea şi a aflat că pepenii adevăraţi, dulci şi zemoşi, încă nu s-au copt. Aceştia vor apărea pe piaţă abia la sfârşitul acestei luni. Dincolo de păcăleala de care avem parte în calitate de consumatori, se mai pune şi problema ruinării fermierilor locali.
Pepenii de import iau caimacul
Cu fiecare an care trece, fermierii din Barcea plantează tot mai puţini pepeni. Oamenii spun că nu îşi mai permit să plătească preţul împovărător al apei pentru irigaţii, iar din pământul uscat cresc mai mult fructe pitice, care nu ajung la maturitate şi, evident, nu se pot vinde. Nici pepenii pe care agricultorii reuşesc să îi mai salveze de secetă nu se vând prea bine. Pieţele noastre sunt deja invadate de fructe aduse din Grecia, Turcia, iar pentru cei care preferă produsele româneşti au apărut chipurile şi pepeni din bostănăriile de la Dăbuleni, chit că nici pe acolo nu a început sezonul... În anii trecuţi, când agricultorii gălăţeni au reuşit să îşi scoată marfa la vânzare abia la finele lunii iulie, preţurile pieţei erau deja scăzute, iar profitul obţinut din comercializare a fost aproape inexistent. Fermierii se aşteaptă să fie la fel şi în această vară. În aceste condiţii, mulţi dintre cultivatorii din Barcea care nu au renunţat, încă, la culturile de pepeni, să gândesc serios să o facă, în anii viitori.
Pepenii beau apă cu porţia, din fântână
Pe Ilie Anghel l-am găsit la câmp, încercând să mai salveze o parte dintre pepenii pe care i-a plantat în primăvară. Are 58 de ani, dar acest lucru nu-l împiedică să trudească pe o căldură înăbuşitoare, de 35 de grade la umbră. Împreună cu fiul său, încerca să scoată apă dintr-o fântână, ca să ude pepenii.
„Am avut o pompă submersibilă care s-a stricat şi acum am cumpărat una nouă, pentru pepenii ăştia. Dacă i-am pus, acum n-am ce să fac. Ştiam că n-o să pot plăti irigaţiile, aşa că am făcut plantaţia intenţionat în apropierea unei fântâni, din care să scot apă şi să-i ud. Nu plouă, aşa că nici pepenii nu cresc. Eu am avut în fiecare an trei hectare, de prin 2000 încoace, dar acum am pus numai unul singur, că totul merge prost şi e mai mare cheltuiala”, spune Ilie Anghel.
În câmpul pârjolit de soare
Alături de fermier, am păşit pe câmpul unde pepenii se luptă cu setea. S-au plantat alternativ soiurile Crimson şi Charleston. Multe dintre fructele de pe curpene au abia câteva sute de grame, când ar fi trebuit să fi ajuns deja la două sau trei kilograme.
„Cei foarte mici nu mai cresc. Îi culeg periodic de pe curpene, ca să nu îl usuce şi mai tare şi să nu consume şi apa pepenilor care s-au dezvoltata, cât de cât. Am şi pepeni de două-trei kilograme, dar trebuie neapărat să le dau apă acum, altfel n-o să-i pot culege şi scoate la vânzare, peste vreo trei săptămâni”, mai spune fermierul.
Investiţie mare, vânzări mici
Aşezat la umbră vreme câteva minute, fermierul îşi face calcule. „Cu toate cheltuielile, cred că ajungi la 2.500 lei ca să faci un hectar de pepeni. Într-un an bun merge, dar acum nu cred că scoatem mai mult de 10 sau 15 tone la hectar, maxim”, spune Ilie Anghel.
De obicei, pepenii se dădeau ca pâine caldă la samsarii care îi cumpără en-gross şi îi vând apoi în pieţe. Totuşi, de când s-au intensificat importurile şi au apărut oferte bune şi din alte zone ale ţării, cultivatorii gălăţeni de pepeni au început să aibă de suferit.
„Anul trecut era câmpul plin de pepeni şi nu venea nimeni să întrebe de ei. Nu aveam cui să-i dăm. Până la urmă am încărcat remorca şi am plecat, la Piaţă, la Câmpulung Moldovenesc, unde am scăzut preţul şi până la 60 de bani pe kilogram. Dar nici acolo vânzarea n-a mers bine”, ne spune cultivatorul de pepeni.
Din Grecia sau de peste Dunăre?
În tot acest timp, pepenii importaţi din Turcia şi Grecia huzuresc pe tarabe încă din luna mai. În iunie au început să îşi desfăşoare corturile, pe trotuare, şi comercianţii mai mari de pepeni, care vor rămâne în Galaţi până la toamnă. I-am găsit în diverse zone din oraş, printre care şi Ţiglina şi Piaţa din Micro 17. „Pepenii sunt aduşi de la Isaccea şi sunt de calitatea I. Avem norme care ne obligă să scriem toate aceste lucruri, la vedere, alături de preţ. Kilogramul se vinde cu 2 lei, dar va scădea, în perioada următoare. Cu vânzările stăm aşa şi aşa. E început de sezon aşa că oamenii nu cumpără foarte mult”, ne spune Gheorghe Petruş, de 53 de ani, comerciant de pepeni.
A ţinut neapărat să ne vorbească şi un alt bărbat venit cu pepeni, care a încercat să ne convingă că pepenii nu sunt nici din Turcia, nici din Grecia, ci au fost aduşi de peste Dunăre, exact cum scrie pe etichetă. Curios e că nici nu apucasem să întrebăm dacă fructele ar fi importate, că omul a şi venit cu precizări. Alături e un alt cort cu pepeni care pe care scrie că sunt aduşi din Dolj, nu din Grecia sau Turcia!
Preţurile sun acelaşi şi pe trotuarele Pieţei din Micro 17
„Sunt aduşi de peste Dunăre, dar nu îmi cereţi să vă spun localitatea, că nu o ştiu. Venim în fiecare an aici, prin luna iunie şi stăm până se termină sezonul. Preţurile sunt încă puţin mai mari, dar vor mai scădea”, declară Valentina Carmen, de 30 de ani, comerciant de pepeni. Întrebarea e: dacă toţi pepenii scoşi la vânzare sunt româneşti, aşa cum spun comercianţii, de ce cumpărătorii sunt sceptici şi susţin că deocamdată n-au găsit pe piaţă decât pepeni importaţi, scumpi şi fără gust? Se pare că vânzarea de pepeni a devenit o afacere rentabilă pentru toată lumea, mai puţin pentru cultivatorii gălăţeni.
