Ştefan Enache, zis Ţicnaliu, mecanic auto şi agricultor, cu domiciliul pe str. Trandafirilor, în centru: „Fac o pauză, după ce am cărat, cu Dacia, 1.000 de litri de apă. Ulucul de la cişmeaua lui Pricop Cornel, când m-am dus acolo, dimineaţă, era deja gol. Întorcând maşina, am plecat în viteză spre cealaltă sursă de apă - ulucul de la IRIC, unde se aflau, stând la rând, vreo 15-20 de căruţe încărcate cu butoaie şi bidoane mari, goale. Permiţându-mi-se să intru în faţă, pentru că lumea mă cunoaşte şi mă respectă, am trecut la încărcat.
Mulţi, veniţi tocmai din mahalaua Voineşti, unde lipsa de apă este acută. Nu recomand nimănui să intre în vorbă cu ei, pe tema potabilei, pentru că nu mai suportă să li se spună la nesfârşit minciuni. Sunt cei mai năpăstuiţi locuitori ai oraşului Bereşti, sătui până-n gât să li se tot vorbească de proiecte. După felul în care sunt luaţi în seamă acum, nici când voi împlini eu 80 de ani nu vor avea apă, chiar dacă s-ar bate pentru ea 80 de primari de Bereşti. E o mahala care contează numai la alegeri, să se smulgă voturi.
Porumbul meu, pe deal, e ca şi pierdut, deşi l-am prăşit manual de două ori, că îmi place să muncesc pe câmp. Dacă m-ar fi văzut americanii, din avion, cum trăgeam eu sapa, la peste 30 de grade Celsius, m-ar fi declarat erou, mi-ar fi dus sapa la muzeu!
Apa, pentru oraşul Bereşti, este problemă vitală. Nerezolvată! Duceţi-vă la blocuri şi staţi de vorbă cu locatarii, să vă spună ei ce păţesc în aceste zile crâncene. Revenind la gospodăria mea: întrucât cresc raţe leşeşti, care sunt pretenţioase, n-am încotro, trebuie să le schimb apa de trei ori pe zi. Porcul, dacă nu-l răcoresc şi pe el, poate muri, i se pune căldura pe inimă. Roşiile, ardeii, florile - tot ce e plantă cere apă…
