Din peste 200 de cai Ghidran, la herghelia din Tuluceşti au rămas doar 40 * Iepe care au crescut şi au fost pregătite aici fac parte acum din Herghelia Naţională, dar subvenţiile nu vin în comuna gălăţeană, ci la Cislău * Cu o investiţiei bine gândită, gălăţenii ar putea redescoperi farmecul irezistibil al cailor
La herghelia din Tuluceşti au rămas mai puţin de 40 de cai din rasa Ghidran, unul din rasa Huţul şi doi ponei. Până acum câteva luni, s-au pregătit aici cai care acum fac parte din herghelia naţională şi pentru întreţinerea cărora statul plăteşte bani grei, în fiecare lună. După trei ani de creştere şi pregătire a respectivilor cai, tocmai când puteau fi acceptaţi printre cei mai buni din ţară şi puteau aduce la Tuluceşti subvenţiile mari de la stat, animalele au fost transferate la herghelia buzoiană de la Cislău, sub un motiv pe care unii dintre specialişti îl consideră puţin credibil. Filiala gălăţeană a Romsilva spune, însă, că acelor cai le este mai bine la Buzău şi că Galaţiul are, momentan, un efectiv suficient de cabaline pentru a putea asigura agrementul locuitorilor.
Cum am pierdut circa 10.000 de lei lunar pe cap de cabalină
Şeful de herghelie de la Tuluceşti, medicul veterinar Daniel Bălănică spune că toţi caii primesc indemnizaţia de hrană de până la 500 de lei lună, dar că pentru cei din Herghelia Naţională – armăsarii de primă montă, armăsarii pepinieri şi iepele mamă – se plăteşte o indemnizaţie de pregătire cu o valoare de circa 10.000 de lei lunar, în cazul armăsarilor şi de aproximativ 9.500 de lei, pentru iepe. Caii cresc pe banii Romsilva şi pe fondurile proprii ale hergheliilor vreme de doi ani, apoi încep pregătirea care să le permită să acceadă în herghelia naţională, dacă au şi caracteristicile anatomo-morfologice necesare. Abia după ce sunt acceptaţi în rândul campionilor rasei, statul începe să plătească indemnizaţiile de formare.
Dr. Bălănică spune că era loc şi la Tuluceşti pentru astfel de cai, care au ajuns la performanţă fiind crescuţi şi dresaţi aici.
„Caii cu care s-a înfiinţat herghelia de aici au fost aduşi de la Rădăuţi, în anul 1998. Din 2011 încoace, mulţi au fost mutaţi la Buzău pe motiv că nu s-au adaptat bine condiţiilor de climă din zona noastră. Or, Ghidranul este o rasă creată în Câmpia Panonică, în secolul al XIX-lea, în condiţii de climă aproape identice cu cele de aici, de la noi. Am şi avut patru iepe pe care le-am pregătit vreme de şase luni, până la punctul la care puteau intra în herghelia naţională. La finele perioadei de antrenament, au fost mutate la Cislău, au trecut testele acolo şi au fost acceptate în Herghelia Naţională. Deşi se născuseră, crescuseră şi fuseseră antrenate la noi, acum sunt îngrijite acolo”, precizează dr. Bălănică.
Şi totuşi, o justificare există, apreciază purtătorul de cuvânt al Romsilva Galaţi, Gheorghe Luca.
„Decizia de mutare a efectivului matcă de Ghidran de la Galaţi la Buzău nu a fost solicitată de noi. Romsilva a convocat o comisie mixtă de specialişti care a constatat că Ghidranul de la Tuluceşti se adaptează condiţiilor de stepă, dar că un număr însemnat de cai nu mai îndeplinesc caracteristicile specifice rasei. Şi dacă nu sunt suficienţi care să treacă acele teste de galop, sărituri şi tracţiune uşoară şi să aibă caracteristicile anatomo-morfologice specifice, atunci se decide relocarea cailor. Noi avem aici, din câte am înţeles eu, un fel de Ghidran de Tuluceşti, care rămâne mai mic decât ar trebui. Cailor care au fost mutaţi le este mai bine acolo”, a declarat Gheorghe Luca.
Se poate face echitaţie, dar trebuie investiţii
Ghidranii de la Tuluceşti le-ar putea face ziua mai frumoasă tuturor gălăţenilor care iubesc caii. De la intrarea in Herghelie, în primele grajduri stau iepele – unele deja bine pregătite pentru şedinţe de hipism. Înalte şi puternice, dar blânde. Una singură e mai temperamentală. „Aşa sunt toţii caii care provin de la armăsarul care îi este tată. Nu te poţi urca pe ei”, ne spune medicul veterinar. Cât timp ne uităm prin grajd, vin după noi, veseli, doi braci germani – câini folosiţi, de regulă, la vânătoare. Nu departe, într-un alt grajd, sunt armăsarii înalţi şi energici, care tresar la vederea bliţului. Odată ajunşi în manej-uri, încep să alerge neliniştiţi şi să se bucure de spaţiu, chiar dacă afară sunt –10 grade Celsius. Nu sunt lăsaţi câte doi în acelaşi ţarc, din cauză că temperamentul i-ar face să-şi măsoare puterile de bidivii tineri şi să se rănească.
"Cu cai din ăştia au făcut românii al Doilea Război Mondial", spune gânditor unul dintre angajaţii hergheliei.
În cele mai îndepărtate grajduri stau vreo şapte-opt armăsari, care vin până la buza gradului şi ne lasă să-i mângâiem. Sunt tineri, dar deja puternici şi iuţi, iar când vor împlini vârsta necesară, va fi rândul lor să confirmă că Ghidranul e o rasă de cai de valoare.
Cheltuielile lunare cu întreţinerea unui cal se ridică la circa 900 de lei pe lună, dacă punem la socoteală furajele, salariile oamenilor care îl îngrijesc şi utilităţile necesare. Herghelia funcţionează acum cu 19 angajaţi şi cultivă un teren de 540 de hectare, din care reuşeşte să asigure necesarul şi să se mai şi autofinanţeze parţial.
O investiţie serioasă în herghelia de la Tuluceşti i-ar putea aduce pe mulţi dintre gălăţeni mai aproape de cai. „Organizăm şi acum, când e mai cald afară, cursuri de echitaţie, la 40 de lei ora. Dar am vrea să putem face aici o amenajare corespunzătoare, cu măcar un manej acoperit, în care să se poată face echitaţie şi iarna. Sperăm că ne va ajuta Consiliul Judeţului cu acest proiect. Dacă s-ar crea o bază mare, cu transport asigurat pentru cei care vor la Gârboavele, la Muzeul Satului şi la herghelie, ne-am dezvolta mult mai bine”, a conchis dr. Daniel Bălănică.
