Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
3 comentarii

În 2013 se împlinesc 120 de ani de moartea generalului Alexandru Cernat, născut la Vârlezi în anul 1828. Primarul comunei, Ştefan Patriche, vrea să ridice în localitate un bust de granit al generalului, lucrare care ar costa 30.000 de euro. Ştefan Patriche a trimis deja şi o solicitare Ministerului Apărării pentru a primi, prin donaţie, două tunuri care să încadreze bustul ce va fi amplasat în faţa şcolii din comună. Dar, cum bugetul local e sărac, primarul apelează la donaţiile fiilor satului şi a tuturor celorlalţi gălăţeni care consideră că acest efort merită. Alexandru Cernat a ocupat funcţia ministru al Apărării Naţionale de două ori, între 2 aprilie – 19 august 1877 şi 19 martie – 24 noiembrie 1878. A fost succedat, de fiecare dată, de Ion C. Brătianu. Între anii 1881 şi 1882 a fost Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române.


Citit 3310 ori Ultima modificare Joi, 14 Februarie 2013 09:32

3 comentarii

  • postat de RADU Mihai Duminică, 03 Mai 2015 16:40 188.26.173.*** Link la comentariu
    0
    0

    Dupa 2 ani si 2 luni, la 9 mai 2015 (ora 10.00), in comuna Varlezi Judetul Galati, va avea loc dezvelirea bustului " General ALEXANDRU CERNAT", comandantul armatei romane de operatii in razboiul de independenta 1877-1878. Va invitam la acest eveniment istoric. Finalizarea acestui eveniment a devenit posibila datorita Colectivului de initiativa a unor fii ai comunei (General Mihai RADU, Colonel Marcel CRISTEA, Primar Stefan PATRICHE, Inginer Costel NEGRUTI), a Profesoarei de istorie Victoria GIURGIU din Tg. Bujor, a sprijinului financiar si arhitectural acordat de Consiliul Judetean Galati, a atasamentului Artistului plastic Colonel Valentin TANASE (autorul bustului) fata de initiativa colectivului si nu in ultimul rand a aprobarii Ministerului Culturii.

    Raportează
  • postat de RADU Mihai Miercuri, 27 Februarie 2013 19:06 Link la comentariu
    0
    0

    Pentru persoanele doritoare de informatii suplimentare si eventual o sponsorizare va prezint o

    Motivaţie, Generalul Alexandru CERNAT (1828 - 1893)

    Generalul Alexandru CERNAT, se afla la loc de cinste, alături de mulţi alţi fii ai meleagurilor covurluiene si tecucene ce s-au jerfit în epopeicele bătălii purtate de români în războiul pentru dobândirea independentei de stat a României din anii 1877 – 1878.
    Documentele din perioada secolelor XV – XIX, scot in evidenţă că generalul Alexandru CERNAT s–a născut într-o veche familie românească ai căror străbuni urcă până la Iliaş Vodă-Voievod.
    Cei dintâi membrii ai acestei familii sunt atestaţi într-un uric datat 6 martie 1443, prin CERNAT Ploscaru şi prin Costin CERNAT atestat prin uricul din 11 august 1445, cărora domnia le întărea stăpânirea a “vreo 40 de sate, silişti, pustii, mori, iezere şi altele situate în părţile Colurluilui, Tecuciului şi Bârladului” inclus fiind şi satul Vârlezi.
    Îndeplinind diverse slujbe pentru domnie, membrii familiei CERNAT, au trăit de-a lungul timpului răspândiţi prin “târgurile” Bârlad, Tecuci şi Galaţi.
    Aşa aflam că fraţii Ştefan şi Petru CERNAT originari din satul Vârlezi, ţinutul Covurlui, s-au aşezat in târgul Galaţilor pe la ânceputul secolului al XIX-a şi că fiul lui Petru CERNAT, comisul Eustaţiu, zis Stati se căsătorea la 10 februarie 1816 cu Teodosia, fica protopopului Gheorghe Avram din Galaţi.
    Împreună, comisul Eustaţiu şi Teodosia au avut mai mulţi copii, ultimul fiind Alexandru-viitorul general care s-a născut la 17 ianuarie 1828.
    Deşi există numeroase controverse privind anul naşterii (1821, 1831, 1834), precum şi despre locul de naştere-Vârlezi sau Galaţi-oficial s-a acceptat prin actul nr. 5087 din 17 noiembrie 1867, apaţinând Tribunalului Covurlui, act in care se specifică “noi mai mai giosu subscrişii declarăm prin prezenta că Dl. Colonel Alexandru Cernat, fiul răposatului comis Stati Cernat, este născut la 1828, ianuarie 17 zile, în oraşul Galaţi”, dată ce se găseţte în toate ediţiile “Anuarului Armatei”, unde figurează numele lui Alexandru CERNAT.
    Soarta a făcut ca Alexandru CERNAT să rămână de timpuriu orfan, mai întâi de tată, la doar 7 ani(1835) şi mai apoi la 15 ani, de mamă(1843).
    Se cunoaşte faptul ca mama sa Teodosia, s-a ocupat de pregătirea şcolară a viitorului general însciindu-l la “şcoala normală” din Iaşi(1843) luând lecţii de limba franceză(1850) şi studiind după “cărţi moldoveneşti, talieneşti şi greceşti”.
    În toamna anului 1850, Alexandru CERNAT intră în “miliţia pământeană”, iar în anul 1851, figura în Registrele Regimentului 4 infanterie, cu rangul de “cadet” în cadrul garnizoanei Iaşi.
    Buna sa pregătire militară, seriozitatea şi rigurozitatea îndeplinirii sarcinilor primite fac ca ascensiunea sa pe treptele ierarhiei militare să fie demne de luat în seamă-la 31 decembrie 1851 era sublocotenent, în anul 1855 era locotenent, doi ani mai târziu primeşte tresele de căpitan, iar în anul 1858 va fi înălţat la rangul de maior.
    În contextual evenimentelor legate de actul Unirii Principatelor Române, Alexandru CERNAT va juca un rol important în munca de instruire şi educare a trupelor, fapt pentru care în august 1863, va fi înaintat la rangul de locotenent-colonel, iar în mai 1866, va fi înaintat la rangul de colonel, încredinţându-i-se comanda Regimentului 6 linie.
    Alexandru CERNAT va sprijini procesul de modernizare al armatei române iniţiat de Alexandru Ioan Cuza, implicându-se în pregătirea de noi contigente de militari, pregătirea de luptă a armatei şi perfecţionarea regulamentelor militare.
    Dovedind o deosebită putere de muncă, Alexandru CERNAT va conduce Regimentul 5 de linie, Divizia 3 teritorială, Divizia 4 teritorială pentru ca in aprilie 1873 să fie înaintat la gradul de general de brigadă(general-maior, azi).
    Pentru munca sa stăruitoare în funcţiile deţinute in cei 25 de ani de armata a fost recompensat cu distincţia “Semnul onorific” de argint şi “Semnul onorific” de aur(1876)
    Recunoscut ca excelent organizator şi comandant este numit Ministru de Război la 2 aprilie 1877, fapt ce l-a obligat să pregătească ţara pentru război şi să pună armata în stare de luptă. În acest sens va elebora mai multe proiecte-mobilizarea generală a armatei; proiectul asupra rechiziţiilor militare; numirea unor ofiţeri superiori şi înaintarea în grad a altor ofiţeri; deschiderea unui credit extraordinar de 1.088.000 de lei necesar cheltuielilor pe luna aprilie şi cu ocazia mobilizării armatei; constituirea batalioanelor de miliţie, întreaga sa activitate concentrându-se pentru ca unităţile militare să fie concentrate, adăpostite şi hrănite.
    Bun strateg şi tactician, din 24 aprilie 1877, dispune ca trupele române să împiedice orice încercare a inamicului de a debarca pe malul stâng al Dunării.
    Misiunea de Ministru de Război, îl obligă ca pe parcursul lunilor iulie-august 1877, să trateze modalităţile şi condiţiile cooperării armatei române cu armata rusă pe teatrul de război de la sud de dunăre.
    Din 19 august 1877, generalul Alexandru CERNAT devine comandant al Armatei de operaţii, care grupa 41 de batalioane de infanterie, 32 escadroane de cavalerie, 18 baterii de artilerie, 5 companii de geniu si pontonieri, totalizând 44.000 de oameni, 7.000 de cai şi 110 tunuri la care se adaugă efectivele Armatei de observaţie ce avea ca efective circa 11.000 de oameni, 1.400 cai şi 74 de tunuri.
    Format la şcoala naţională a patriotismului luminat de epoca lui Alexandru I. Cuza, bun patriot, preluând comanda armatei de operaţii se va adresa astfel trupelor “luând această comandă, fac apel la devotamentul şi curajul vostru, ca toţi să ne îndeplinim măreaţa datorie, ce ne impune iubirea de ţară şi drapel”.
    Succesul obţinut de armata română în 30 august 1877, când este cucerită reduta Griviţa 1, îl determină pe generalul Alexandru CERNAT să aprecieze “trupele în tot timpul actrei au dat dovadă de cât mai mare devotement şi abnegaţie, s-au luptat ca nişte eroi (….), ne putem mândri că am început a ne afirma în faţa Europei şi se pot convinge că românii sunt o naţie eroică”.
    Trupele aflate sub comanda sa au continuat atacurile asupra redutei Griviţa 2 şi a fortificaţiilor din faţa cetăţii Plevna, reuşind să impună aliaţilot ruşi teza încercuirii complete a cetăţii pentru cucerirea acesteia.
    Pentru modalitatea în care a condus operaţiunile militare în “luarea Plevnei”, generalul Alexandru CERNAT va fi înaintat în 5 decembrie 1877 la gradul de general de divizie şi mai apoi Şef al Marelui Cartier General, având ca sarcină să coordoneze acţiunile militare pe frontul de la Vidin.
    Se poate aprecia că în timpul campaniei militare din 1877-1878, acest fiu al Covurluilui, şi-a dovedit din plin calităţile de bun comandant şi bun organizator fapt pentru care i s-au acordat mai multe ordine şi medalii româneşti şi ruse cum ar fi: “Steaua Dunării”, “Virtutea militară de aur”, “Crucea Sfântul Gheorghe”, “Crucea Sfânta Ana”, “Medalia comemorativă de campanie”.
    Generalul Alexandru CERNAT s-a ocupat de glorie militară pentru neamul său. Viaţa sa a strălucit pe câmpul de luptă de la Plevna, întregind un şir lung de mari comandanţi ai oştirii române, numele său înscriindu-se între acelea ale ctitorilor României moderne.
    După terminarea războiului, Alexandru CERNAT va prelua conducerea Ministerului de război, în anul 1979 va fi ales senator de Covurlui, iar în anul 1891 va fi trecut în rezervă.
    La 8 decembrie 1893 Generalul Alexandru CERNAT se stinge din viaţă la Nisa în Franţa. Încetase să mai bată inima unui bărbat curajos, patriot luminat, soldat desăvârşit care timp de 42 de ani, din cei 59 cât a trăit a stat neclintit în slujba patriei sale.
    Subliniindu-i meritele şi calităţile de mare comandant, prinţul D. Sturza afirma: “Alexandru CERNAT a fost totdeauna de la gradul de soldat, pâna la gradul de general commandant pe câmpul de luptă, bărbat al serviciului său, al datoriei sale. Armata română a pierdut un ostaş, un viteaz, un general care a condos-o la victorie”.
    Pe drept cuvânt s-a afirmat că “Numele său va rămâne săpat în inima şi mintea generaţiilor prezente şi viitoare, iar istoria tării îi va rezerva cuvenitul loc de onoare printre oamenii iluştri ai ţării”.
    Ca dovadă a înaltei preţuiri faţă de cel ce a fost generalul Alexandru CERNAT, urmaşii au continuat tradiţiile de omagiere în plan cultural şi religios prin organizarea ceremoniilor de pomenire de către preoţii slujitori din sfintele biserici existente în Comuna Vârlezi.
    Atât biserica “Sfântul Ioan Botezătorul” ridicată în 1833, renovată şi repictată prin grija preotului Gheorghe Boldeanu, cât şi biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavrilă” ridicată în 1822, sunt ctitorite şi ridicate prin grija şi cheltuiala lui Ştefan şi Vasile CERNAT.
    Spre a nu fi uitată jertfa celor căzuţi la datorie în războiul pentru cucerirea independenţei de stat a ţării, localnicii au ridicat prin subscripţie publică “Monumentul eroilor de la 1877-1878”, monument ce se află amplasat în centrul Comunei Vârlezi.
    Pentru că a locuit şi studiat în oraşul Galati, municipalitatea a hotărât ca în “casa” generalului din Str. Domnească nr.80, să funcţioneze “Biblioteca Medicală” iar în anul 1990 s-a hotărât ca fosta stradă Nicolae Cristea să se numească “Strada General Alexandru CERNAT”.
    La peste 155 de ani de la cucerirea independenţei de stat a României, demersul urmaşilor privind iniţiativa de a ridica şi amplasa în Comuna Vârlezi un “Bust monumental” dedicat bravului general Alexandru CERNAT constituie un gest de reparaţie morală faţă de acest mare patriot, soldat desăvârşit, curajos şi modest care şi-a dedicat întreaga sa viaţă carierei militare, slujind Armata Română, Credinţa, Neamul şi Ţara.
    Ne exprimăm speranţa că vom găsi înţelegerea şi sprijinul necesar în vederea ridicării şi amplasării monumentului-bust pentru ca memoria Generalului Alexandru CERNAT să fie venerată cu şi mai mult respect de generaţiile prezente dar mai ales viitoare.



    Bibliografie generală:

    C.tin Olteanu – “Patru decenii sub drapel”. Editura militară, Bucureşti, 1971;

    C.tin Olteanu – “Generalul Alexandru Cernat. Memorii”.
    Editura militară, Bucuteşti, 1976;

    S. Orăscu – “Generalul Alexandru Cernat şi ascendenţii săi”.
    Danubius, vol. VIII-IX, Muzeul Judeţean de istorie Galaţi, 1979;

    x x x - “Contribuţia Judeţului Galaţi la războiul pentru independenţă
    1877-1878”. Galaţi, 1977;

    Gh. D. Stean, - “Epopeea independenţei României”.
    Ion Gh. Pană Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977.




    Primar Comuna VÎRLEZI
    Ştefan PATRICHE

    Profesor de istorie
    Victoria GIURGIU

    Preotul comunei
    Gheorghe BOLDEANU

    General(r) Prof.universitar
    Mihai RADU

    Raportează
  • postat de Tatu T Joi, 14 Februarie 2013 06:31 Link la comentariu
    0
    0

    Domnule Gabriel Kolbay
    Domnule redactor-sef
    Domnule corector
    Va rog, corectati anul nasterii marelui militar, altminteri s-ar crede ca a condus armata romana in razboiul de independenta inainte de a se naste.
    Cu deosebita stima
    Tatu T.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.