* Doar 2,6 la sută din suprafaţa agricolă a judeţului s-a irigat cu apă livrată prin ANIF * Cine a avut grijă de sistem udă acum, iar cine nu stă la mila cerului sau investeşte în puţuri forate
De la an la an, fermierul gălăţean irigă din ce în ce mai puţin. E adevărat că, în 2014, scăderea suprafeţei contractate pentru irigat şi udările aplicate pe suprafeţe restrânse au şi o justificare imediată: a plouat în această vară, uneori mai mult chiar decât era cazul. Totuşi, excepţia unei singure veri nu schimbă cu nimic datele generale ale problemei: bună parte dintre fermierii gălăţeni care au încă infrastructură pentru irigat nu-şi mai permit să plătească livrarea apei. Alţii, mult mai mulţi, nici n-ar avea cui plăti această livrare, din cauză că staţiile din zona lor s-au distrus de ani buni. Statul sau Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) ar trebui să investească acum zeci de milioane de euro doar ca să poată readuce infrastructura la stadiul la care o lăsaseră comuniştii, în urmă cu aproape un sfert de secol. De alte şi alte zeci de milioane ar fi nevoie ca să avem irigaţii peste tot. Şi cum nimeni n-are bani cu nemiluita, fiecare fermier se descurcă aşa cum poate: fie stă la mila Cerului, fie îşi forează puţurile proprii, fie strânge cureaua şi plăteşte către stat, prin Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, livrarea apei din Dunăre, Prut şi Siret.
Un lucru e destul de clar: fără apă nu există agricultură, iar la capitolul irigaţii, fermierul gălăţean stă cum nu se poate mai prost!
Fără subvenţii, mai puţine udări
Până în 2009, statul acoperea în cea mai mare proporţie cheltuielile pe care fermierii le aveau cu irigatul. Mai exact, se subvenţiona, în proporţie de circa 80 la sută cheltuiala cu livrarea apei şi se acopereau în proporţie de circa 90 la sută şi cheltuielile cu reparaţia infrastructurii. Să tot uzi, dacă ţeava îţi împinge apa până pe ogor! Arhivele Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Galaţi arată cum suprafeţe contractate pentru irigaţii şi cele pe care se aplicau udări s-au înjumătăţit, după eliminarea sprijinului de la stat.
La momentul de faţă, se pot iriga, în judeţ, doar circa 15.000 ha.
Spre exemplu, în 2007, suprafaţa irigată era de 69.754 ha. Nu s-a irigat, realmente, o suprafaţă aşa de întinsă, dar cei care au irigat au aplicat mai multe udări, raportând apoi fiecare udare către ANIF ca făcută pe o suprafaţă distinctă. În 2008 se aplicaseră udări peste udări, ajungându-se la 53.355 ha irigate. În 2009, udările, în totalitatea lor, s-au aplicat pe 91.417 ha.
CITEŞTE ŞI: Mafia hoţilor de fier distruge sistemele de irigaţii. Satul în care se fură tot, sub ochii autorităţilor
În anul următor, adică începând cu prima vară de după eliminarea subvenţiilor, udările succesive adunate n-au totalizat mai mult de 10.665 ha. În 2011 s-a ajuns la udări pe circa 15.000 de ha, suprafaţă care s-a irigat şi în anul următor, deosebit de secetos.
În 2013 s-au irigat 30.333 ha, dintre care prima udare s-a aplicat pe 14.371 de ha. În 2014, dintre cele 11.264 ha raportate ca irigate până la mijlocul acestei luni, udarea se aplicase abia pe 9.373 de ha.
Cu alte cuvinte, infrastructura ne permite să irigăm mai puţin de patru la sută din totalul suprafeţei agricole, iar de udat am udat doar 2,6 la sută din suprafaţă utilizând apă livrată prin ANIF!
Mulţi dintre fermierii cu exploataţii pomicole şi horticole şi-au forat puţuri şi îşi udă culturile prin picurare, cu apa pe care o extrag ei înşişi din pământ. E cazul viilor noi de la Umbrăreşti, a celei mai mari ferme de căpşuni de la Băleni şi a multor alte asemenea exploataţii.
Jaf după jaf
În multe dintre comune, cum ar fi Scânteieşti sau Fârţăneşti, o bună parte din sistemul de irigaţii a ajuns la fier vechi. Paguba înregistrată de stat e de milioane de euro, dat fiind faptul că pierderea nu este reprezentată doar de valoarea materialelor furate, ci şi de suma pe care statul ar trebui să o plătească pentru a reface infrastructura. Or, dacă hoţii de fier vechi care au scos din pământ ţeava de irigaţii şi-au făcut zeci de mii de euro de maşini şi vile, statul a pierdut zeci de milioane de euro, din cauză că atât ar costa lucrările şi materia primă pentru reconstrucţia sistemului.
Administrarea bună ţine hoţii departe
Cine-a avut grijă ca sistemul de irigaţii să nu se fure şi nici să nu ajungă în paragină, îl are şi acum în stare de funcţionare. La Cosmeşti, spre exemplu, de starea sistemului local de irigaţii s-a ocupat, încă de prin anii '80, actualul primar, Ion Tuchiluş.
„Eu am fost inginer la ELIF încă din 1981, când am primit repartiţia aici. Pe plan local, noi am avut grijă de sistemul de irigaţii, dat fiind faptul că apa e necesară pentru legumicultura în câmp, specifică zonei noastre. Am înfiinţat prima Organizaţie a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din judeţ şi a doua din ţară. La acest moment, sistemul nostru de irigaţii este perfect funcţional şi deserveşte circa 4.500 ha. Iar oamenii din zonă îl şi folosesc”, ne-a spus primarul când ne-am interesat de starea irigaţiilor în zonă. Drept este că buna administrare a sistemului de irigaţii chiar poate ţine hoţii departe. Singura problemă este că buna administrare este foarte, foarte rar întâlnită.
Bani doar pentru infrastructura secundară
În Plan Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) există un plafon de circa 370 de milioane de euro cu care, spunea ministrul Agriculturii, s-ar putea rezolva problema infrastructurii secundare. Marile nevoi ale sistemului, însă, adică reabilitarea staţiilor, magistralelor şi conductelor nu se vor putea acoperi din aceşti bani. Din păcate, soluţii la acest moment nici nu prea sunt, în afara implicării fermierilor care, pe lângă tariful de trasport al apei, ar trebui să mai modernizeze şi infrastructura pe banii proprii.
Să uzi la înălţime rămâne un vis
Costurile transportului apei pe trepte superioare de pompare sunt atât de mari, încât udatul nu e rentabil. „Suprafeţele agricole amenajate pentru irigaţii la înălţimi de pompare mai mari de 100 de metri (treptele III, IV, V şi VI) nu mai sunt irigate din 2009, din momentul eliminării subvenţiilor pentru irigaţii, amenajările respective devenind cu timpul inutilizabile”, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Galaţi.
