* Legislaţia strâmbă şi lăcomia au secătuit fondul piscicol al judeţului
Dacă bălţile din judeţul Galaţi ar funcţiona măcar la jumătate din capacitatea la care erau exploatate înainte de Revoluţie, ne-am asigura, doar din producţie proprie, mai mult decât putem mânca. Per total, avem 3.200 de hectare de luciu de apă în judeţ, dar foarte puţine bălţi mai produc peşte, fie şi sporadic. Culmea este că nu lipsa banilor stă în calea dezvoltării, existând posibilitatea accesării de fonduri europene prin Programul Operaţional de Pescuit şi programe adiacente. De vină este, pe de o parte, legislaţia românească complicată şi strâmbă, iar pe de altă parte, lăcomia celor care au jefuit patrimoniul piscicol, iar acum se bat pe puţinul rămas, punându-le beţe în roate investitorilor care chiar ar vrea să dezvolte producţia. Între timp, din lacurile şi bălţile mari, care, pe timpuri, produceau suficient cât să hrănească un judeţ, nu se mai scoate acum nicio coadă de peşte, iar sfârşitul războaielor din justiţie care se dau pentru concesionarea lor nu par să se apropie de sfârşit.
Lacul Brateş, spre exemplu, rămâne, în continuare, neconcesionat. Activele sunt ale cetăţeanului italian Alfonso Calderone, dar statul nu i-a acordat şi dreptul de a utiliza lacul. La Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), mai există o cerere de concesionare a Brateşului, depusă de unul dintre cei mai experimentaţi piscicultori ai judeţului, ing. Grigore Mihalache. Cu toate că se vorbea despre întocmirea comisiei de privatizare la nivelul ANPA, va mai curge multă apă pe Dunăre până când cineva se va putea apuca de treabă la Brateş. În 1974, din acest lac s-au pescuit, oficial, 1.600 de kilograme de peşte, ceea ce înseamnă jumătate din consumul judeţean mediu anual al Galaţiului. Din păcate, lacul se colmatează şi, pe an ce trece, şansele să redevină performant în producţia de peşte scad simţitor.
În zona Oancea-Vlădeşti, alt centru important în piscicultura comunistă, produce peşte Singama SRL (balta Şovârca), dar, în mod evident, nu în cantitate suficientă pentru a putea satisface fie şi un procent minim din cererea pieţei locale. Ferma piscicolă de la Vlădeşti, intrată într-un proces de reabilitare, este în continuare disputată în justiţie. O cer deţinătorii activelor, dar părţi din ea revendică şi primăriile din zonă, precum şi oameni care au primit titluri de proprietate în baltă. Între timp, peşte, ioc!
Şi din pricina lipsei producţiei locale, care determină şi menţinerea preţurilor la un nivel ridicat, consumul nostru de carne de peşte este foarte scăzut. Media europeană este de 20 de kilograme de peşte pe consumator, pe an. La noi, media este de patru ori mai mică. Cu toate acestea, statul nu subvenţionează în niciun fel piscicultura, în ciuda faptului că producătorii din regiunea noastră se pot numără pe degetele unei mâini.
