* Care sunt problemele cu care se confruntă micii fermieri şi ce soluţii pot găsi împreună
Asociaţia Producătorilor Agricoli (APA) are peste o sută de membri. Dacă socotim laolaltă, cu toţii lucreză vreo 22.000 de hectare. Procentual, asta înseamnă doar vreo şase la sută din suprafaţa agricolă a Galaţiului. Nu vorbim, deci, despre o organizaţie cu mii de membri sau milionari în euro, ci despre fermieri simpli, care muncesc pământul cu pasiune şi cu conştiinţa faptului că, atunci când vrei să scoţi bani din pământ, ai de muncă, nu glumă! Preşedintele APA, Elena Patriche, este unul dintre cei mai activi reprezentanţi ai fermierilor din regiune.
- Ce înseamnă Asociaţia Producătorilor Agricoli Galaţi?
- Asociaţia a luat fiinţă în 2001, la iniţiativa regretatului inginer Viorel Murgu, de la Agropan Vânători. De atunci, ne-am dezvoltat. Printre membrii noştri sunt fermieri mai mari şi mai mici. Unii sunt acum la început de drum, alţii au experienţă, iar acest lucru se vede în modul în care-şi organizează fermele.
- Cum sunt oamenii pe care-i reprezentanţi?
- Sunt harnici şi nu se plâng prea mult. Nici timp n-ar prea avea să o facă. Au învăţat deja că, fără muncă, n-ai cum să reuşeşti nicăieri, darămite în agricultură! Aşa că îşi văd de treaba lor. Muncesc, recoltează, vând… Sigur că ar avea nevoie de mai multă atenţie din partea statului. De aceea existăm noi. Ca să-i ajutăm pe fermierii mici am creat, în colaborare cu Administraţia Pieţelor, sectorul destinat producătorilor din Piaţa Centrală. Iar lumea începe să înveţe că-i găseşte acolo. Încetul cu încetul, oamenii serioşi s-au delimitat de cei care voiau să facă bişniţă.
- Cum v-a venit ideea unui sector destinat producătorilor?
- Vedeam că în Micro 19, într-un loc pe care oamenii din zonă îl numesc „la pietroaie”, veneau mereu cu marfă o mulţime de fete din Lieşti. Erau una mai frumoasă ca alta. Şi fizic, şi sufleteşte. Se vedea clar că muncesc, că nu sunt precupeţe. Aşa că mi-am propus să le ajut. Am considerat că nu e corect să stea acolo, să fie amendate. Aşa a început totul. Sigur, a fost de bun augur faptul că Administraţia Pieţelor a fost receptivă la solicitările noastre. Dorim să îmbunătăţim lucrurile, în continuare, în acest sector. Poate că Legea 145/2014 se va aplica aşa cum trebuie, iar numărul locurilor din pieţe destinate producătorilor va creşte. Ar fi mai bine şi pentru fermier, şi pentru client.
- Ce le trebuie acum producătorilor pe care-i reprezentaţi?
- Nevoi ar fi multe. Cea mai acută, probabil, este cea de spaţii şi dotări frigorifice pentru stocare. Din păcate, doar asociindu-se şi le pot permite. Iar la momentul acesta, nu se prea asociază. De ce? E vorba despre o anumită neîncredere care persistă în rândul fermierilor. Sunt oameni buni şi gospodari. Când vine însă vorba să investească în comun nu se mai înţeleg. Sunt temători, văzând şi ei tot ce se întâmplă în jurul nostru. Din păcate, un fermier aflat la început de drum e tare greu să se dezvolte doar prin munca sa.
- Atrag fermierii din asociaţie fonduri europene?
- Au mai accesat, dar le e greu. Cei mai mulţi au avut acces la Măsura 141. Puţini au reuşit să se orienteze spre măsuri mai consistente ca finanţare. Avem, spre exemplu, cazul unor fermieri care şi-au făcut un proiect bun, l-au plătit şi abia la final au aflat că nu se califică pentru selecţie, pentru că nu aveau pământul în proprietate, ci era luat în arendă. Or, despre această condiţie ar fi trebuit să li se spună la început, nu după ce au plătit o groază de bani. N-au putut accesa, iar acest aspect i-a descurajat.
- Ce faceţi pentru ca vocea micului fermier gălăţean să se audă la nivel european?
- Problema nu e simplă. Am încercat să aderăm la o confederaţie, care s-a creat în anii din urmă. După ce am demarat procedurile, am constatat că ni se cerea să plătim sume mari de bani, doar ca să îi angajăm pe alţii să facă ceea ce puteam şi noi face. Apoi, ar fi trebui să plătim pentru tot soiul de schimburi de experienţă, care pe fermierul din Lieşti sau din Vânători nu-l ajutau cu absolut nimic. E bine să ştim ce fac spaniolii, englezii, francezii şi alte popoare, dar noi nu putem totuşi face exact ca ei. Eu nu vreau să-mi bat joc de munca celor pe care-i reprezint, aşa că am renunţat la acea afiliere. Acum suntem în proces de aderare la două structuri noi, prin intermediul cărora sperăm să ne facem auziţi şi la nivel european.
- Ajunge marfa micului fermier pe rafturile supermarketurilor din Galaţi?
- Foarte greu. Membrii noştri au luat legătura cu astfel de magazine din Galaţi. Li s-a spus să meargă la Bucureşti, că acolo se fac achiziţiile. Marfa stă o zi de drum, una la triaj, una în depozit şi apoi încă una pe drum înapoi. Cel mai probabil, mai rămâne şi în supermarket măcar o zi. De ce să ne mai mirăm că găsim ceapă stricată în magazin?
