Se întâmplă într-o comună gălăţeană: PENSIA nu vine la toată lumea acasă. Doi poştaşi pentru şapte sate!
Foto: Foto Bogdan Codrescu

Se întâmplă într-o comună gălăţeană: PENSIA nu vine la toată lumea acasă. Doi poştaşi pentru şapte sate!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Bătrânii din Cavadineşti şi Grăpeni bat kilometri de drum pe jos pentru a-şi ridica banii


Pentru două lucruri „ţipă” oamenii din Cavadineşti: pentru drumuri şi poştaş. Din cele patru sate, Cavadineşti, Comăneşti, Găneşti şi Vădeni, şi cele patru cătune aflate în componenţa comunei, Rugineni, Posada, Grăpeni şi Cristeşti, doar Vădeniul are poştaşul propriu, separat. Pentru celelalte şapte aşezări, la Oficiul Poştal Găneşti nu există decât doi poştaşi angajaţi, care, evident, nu pot face faţă întregii regiuni. Potrivit primarului comunei, Dănuţa Bourceanu, unul face Stejarul, Găneşti, Cristeşti, Comăneşti, celălalt face Rugineni până spre Cavadineşti, dar satul care dă numele comunei şi Grăpeni nu au mai văzut picior de poştaş de luni bune.

„Comuna este foarte întinsă şi grea. Sunt doi poştaşi la şapte sate. Chiar dacă doar patru sunt declarate, noi luăm şi cătunele drept sate. Nu mai vor să îl angajeze pe al treilea. Diriginta de poştă este şi ea cu jumătate de normă. Cică este postul blocat şi nu pot angaja un al treilea. Este greu. Poştaşii nu au nici bicicletă, merg pe jos. Cum poţi lăsa o bătrână de 80 de ani să meargă din Cavadineşti sau de la Grăpeni la Găneşti, la poştă, să ridice pensia - şi aia de 300 de lei.

Trebuie să ia o căruţă, cel care o ia cu căruţa îi cere un 20 de lei, altfel cine înhamă calul?!”, spune cu supărare primarul comunei Cavadineşti, Dănuţa Bourceanu. Până acum nouă luni, au fost trei poştaşi, pe un teritoriu mare cât pentru patru factori, dar al treilea a fost dat afară. De atunci, cei doi poştaşi îşi dau duhul pe coline, în speranţa că vor primi în curând un ajutor. Ba, pentru că localitatea este mare şi nu ar fi de ajuns nici măcar trei poştaşi, se aude că angajaţii Poştei de la Găneşti nu au mai avut concediu de vreo şase ani.

Ai pierdut autobuzul, mergi pe jos

Ţaţa Valeria are 83 de ani, e subţirică, dar un pic adusă de spate, iar faţa şi mâinile îi sunt brăzdate de cute adânci. Am întâlnit-o pe colinele satului Cavadineşti, vrând să luăm pulsul vieţii oamenilor şi să simţim glodul cu tălpile încălţărilor noastre, iar gropile şi hurducăiala cu roţile maşinii. Era în mare grabă. În pofida bătrâneţii, pasul îi era rapid, vrând să prindă autobuzul. „N-am timp acum, mă duc la Poştă la Găneşti, să-mi iau pensia. Dacă pierd autobuzul, trebuie să merg mai bine de şase kilometri pe jos”, ne-a spus pe fugă dânsa.

Am lăsat-o să-şi continue drumul. După câtva timp de colindat printre dealurile mâloase, am tăiat-o şi noi spre Poşta din Găneşti. În faţa Poştei, dar şi înăntru, era coadă. Oameni în vârstă, oameni cu probleme de sănătate, bătuseră drum lung până aici şi aşteptau vestea că pensia a ajuns. „Suntem bătrâni de 80 de ani şi îşi bat joc de noi. Noi am muncit, nu ne dau ei, am o pensie de 350 de lei. Mai dau bani şi la maşină, dacă o prind. Merg în cârjă, pe drumuri cu glodul până la gleznă. Am făcut de două ori plângere la Galaţi”, a spus Paraschiva Vrabie, mânioasă şi agitând bastonul în aer.

Costel Florea e un pic mai tinerel, are numai 57 de ani, dar are probleme cu picioarele, iar fiecare mişcare e un chin. „Dacă ajung banii, îmi dau banii azi, dacă nu, trebuie să mai vin şi mâine, am şapte kilometri de mers şi 400 de lei pensia. Am venit cu autobuzul, dar nu-mi convine să bat drumul degeaba trei zile la rând, să văd dacă a ajuns sau nu pensia. Plus că mă dor şi picioarele”, şi-a exprimat şi el oful.


 

Citit 2250 ori Ultima modificare Marți, 24 Februarie 2015 18:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.