* Sărăcia, întinderea comunei, dar şi zona de deal în care este amplasată fac din modernizarea drumurilor o luptă cu morile de vânt
Comuna Cavadineşti din judeţul Galaţi se întinde pe o suprafaţă de peste 11.000 de hectare, iar cele opt sate şi cătune componente sunt răsfirate în toate zările, pe dealuri. Localitatea ar avea cam 100 de kilometri de drumuri comunale, dintre care 30 de kilometri drum principal, drum care leagă satele între ele. Cam atât ar măsura comuna în care, dacă te avânţi pe dealuri, pe timp ploios sau imediat după ce s-a topit zăpada, rişti să rămâi prins printre gloduri. În astfel de momente, mocirla depăşeşte glezna piciorului, iar roţile tractoarelor taie brazde adânci pe uliţe. De altfel, pe o asemenea vreme, doar cu tractorul poţi ieşi dintre dealuri. Aşadar, odată ce intri adânc în inima Cavadineştiului, vezi numai râpă, versant şi pământ umed. Sătenii aşteaptă niscaiva piatră pe drumuri ca pe cine ştie ce minune. Dar se vede treaba că nu-şi vor vedea prea curând visul cu ochii.
O comună mai întinsă decât posibilităţile bugetului
Cavadineşti este o comună săracă, cei mai mulţi trăiesc din agricultură, foarte puţini dintre oamenii de pe Valea Horincei au un post la şcoală sau la Spitalul din Găneşti. În afară de asta, mari angajatori nu prea sunt, doar câteva asociaţii agricole, iar cele mai mari nu depăşesc 600 de hectare. Primăria nu prea are ce încasa la taxe şi impozite locale, pentru că, în afară de pământ, curţi şi ceva teren, nu prea ai ce impozita. Aşa cum observă şi directoarea şcolii din Cavadineşti, profesoara Maria Abaza, gospodăriile sunt întinse pe o suprafaţă foarte mare şi nu prea ai cum să asfaltezi atâta amar de drum. „La Suceveni şi Oancea totul este adunat, sunt aproape 2.000 de oameni pe un kilometru şi jumătate de drum. Aici sunt peste 3.000 de oameni împrăştiaţi. De aici până la Comăneşti sunt cam şapte kilometri, până la Grăpeni încolo mai sunt trei, până la Vădeni încă vreo şapte. Ce drumuri comunale sau reţea de canalizare poţi să faci?!”, analizează directorul şcolii, gândindu-se la condiţiile prin care trebuie să circule zi de zi copiii. Fără un buget local darnic, cea mai bună soluţie pentru asfaltare rămân proiectele europene.
Doar patru kilometri de asfalt
În 2013, doar doi kilometri de şosea erau asfaltaţi. De atunci şi până acum, prea multe nu s-au schimbat. Anul trecut, Primăria a reuşit să încheie o lucrare în valoare de 3, 9 milioane de lei în satul Vădeni, când au fost asfaltaţi 3,3 kilometri, prin Ministerul Dezvoltării. Apoi, lucru mare, tot în 2014 şi tot prin Ministerul Dezvoltării, a început asfaltarea şi pe drumul care leagă Biserica din Rugineni de DN 26, pe o lungime de un pic peste un kilometru. Lucrarea era cum se poate mai urgentă. Cimitirul din Rugineni este pe deal, iar din cauza nămolului şi a pământului deformat, nici morţii nu puteau fi duşi cu sicriele întregi până acolo.
„Chiar dacă se construieşte o biserică nouă pe vale, morţii tot sus îi ducem. Cad morţii din căruţă. Drumul chiar trebuie asfaltat. Dacă e pe versant toată comuna, munceşti, pui piatră, vin ploile, fuge piatra la vale piatra şi nu ai făcut nimic. Încă se lucrează. Deocamdată, anul trecut şi anul acesta de la început, au fost alocată numai jumătate din sumă, respectiv 1, 4 milioane de lei. Lucrarea are o valoare de 2, 8 milioane de lei cu TVA. Ne luptăm cu drumurile. Drumurile principale, la nivelul comunei ar fi în jur de 30 de kilometri. Cine îţi dă bani să asfaltezi 30 de kilometri?!”, ne-a spus primarul comunei, Dănuţa Bourceanu. Aceasta are în plan ca odată cu apariţia ghidului de accesare a fondurilor europene programul 2014 – 2020, să mai pună mâna pe nişte finanţări, pentru a putea continua reabilitarea drumurilor.
„Suntem pregătiţi să depunem proiectul pentru asfaltarea drumului Cavadineşti – Grăpeni – Cavadineşti. Ne-am gândit la un proiect care se va derula pe drumuri locale, în valoare de 1 milion de euro. De un milion de euro nu poţi face decât trei – patru – cinci kilometri. Prea curând, nu putem asfalta peste tot. Următorul va fi, probabil, după ce se implementează acesta, Găneşti – Comăneşti”, ne-a mai spus primarul comunei, Dănuţa Bourceanu.
Oamenii constată, Primăria speră
Dincolo de neputinţele administraţiei locale, de lipsa fondurilor şi de întinderea mare a comunei, oamenii văd necesitatea măcar a unei mâini de piatră pe drumuri, dacă de asfalt nu poate fi vorba. „Este greu de intrat în sat, în sus. Când se dezgheaţă pământul, scoţi un picior, dar îl bagi pe celălalt. Este foarte dificil. Este nenorocire, pentru că nu a pus piatră deloc. A pus piatră pe drumurile circulate mai mult, la cimitir, la biserică. În partea asta nu”, ne-a spus Gabriela, una dintre locuitoarele Cavadineştiului, delimitând cu degetul bariera până la care ar fi ajuns vreodată piatra pe drumeagul de deal. Întrebată dacă a fost vreodată la Primărie să ceară să fie pietruit drumul, femeia a răspuns negativ. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi dus, probabil situaţia tot nu s-ar fi schimbat. „Oamenii cer şi îi înţeleg. Drumurile sunt foarte proaste. Încet-încet, sperăm să putem schimba situaţia”, a încheiat primarul comunei.
CITEŞTE ŞI: Din groapă-n groapă/ DEZASTRU pe drumurile judeţului Galaţi. ZERO MODERNIZĂRI
