Cine vrea munceşte şi pe bani mai puţini, numai să nu se sălbăticească acasă * La 11.000 de locuitori, s-au făcut doar 18 dosare de venit minim garantat
Hotărât lucru, Lieştiul nu-i o comună de oameni leneşi. Dacă ar fi fost, n-ar fi reuşit să prospere aici tot felul de societăţi care produc şi vând de toate, de la brânză ecologică până la bolţari. Totuşi, pădure fără uscături nu există, aşa că sunt şi destui lieşteni care preferă să păcălească ziua de azi, în speranţa că vor prinde şi ei un venit minim garantat sau vreo pleaşcă şi să nu mai fie nevoie să pună osul la muncă. Ce-i drept, de când e primar Iulian Boţ, pleaşca se cam lasă aşteptată…
"Ajutorul social e o greşeală!"
Primarul comunei Lieşti, Iulian Boţ, spune că, împreună cu echipa sa încurajează munca, nu lenea. Aşa că cine e bun de muncă ar fi bine să nu mai ardă gazul. "Părerea mea este că statul n-ar trebui să acorde atâtea ajutoare. E adevărat că sunt şi oameni bolnavi, care nu mai pot munci. Bun, e firesc să fie ajutaţi aceia. Dar, în general, ajutorul social şi toate celelalte forme de ajutor de la stat încurajează lenea. În comună la noi, spre exemplu, deşi sunt oficial circa 11.000 de locuitori, nu avem decât 18 dosare de ajutor social. Atât, 18 familii sau oameni singuri. Sigur că nu toţi ceilalţi muncesc, dar părerea mea este că, dacă ai putere, nu trebuie să vii cu mâna întinsă după un venit minim garantat", spune Iulian Boţ.
Au refuzat unii şi salariu de 3.000 lei pe lună!
"Am avut, spre exemplu, o societate care a venit aici ca să le ofere lieştenilor locuri de muncă în Austria, la îngrijit bătrâni. Nu-i muncă uşoară, dar era vorba de un salariu de 1.500 de euro pe lună. Şi cum se muncea o lună da, o lună ba, rămâneai cu 750 de euro pe lună (circa 3.300 lei - n.r.). Nu se compară cu un venit minim garantat, nu? Ei bine, din toţi câţi n-au loc de muncă - şi sunt mulţi! - s-a dus o singură angajată de aici, din primărie. Atât!
Apoi, a mai venit o societate din Timişoara care căuta forţă de muncă. E adevărat că trebuia să te duci acolo şi nu dormeai noaptea acasă, în patul tău, dar luai un salariu bun, luai bonuri de masă, aveai drumul plătit… Alta era viaţa. Din păcate, un bărbat cu cinci copii vede că ia vreo 700 de lei ajutor social şi, adăugând suplimente de alocaţii şi alte ajutoare, ajunge să poată trăi stând degeaba. Iar treaba asta nu e în regulă. Mai venise o firmă mare de construcţii, care căuta 40 de bărbaţi, pentru un şantier prin judeţul Neamţ. N-a găsit. Păi nu se poate aşa ceva!".
Se vede de la o poştă cine-i muncitor
"Uneori e greu cu serviciul şi nu-ţi rămân mulţi bani la sfârşti de lună. Mai ales dacă trebuie să faci naveta. Dar omul care vrea să muncească găseşte o soluţie şi se ţine de treabă. Se duce la serviciu, chiar dacă-i departe şi banii sunt puţini, pentru că ştie că-i merge în continuare dreptul de pensie. Şi se vede de la distanţă cine munceşte şi cine nu, să ştiţi! Orice fel de om ai fi şi orice obiceiuri ai avea, dacă ai serviciu, pe la 9,00 - 10,00 seara te opreşti din băut, că trebuie să te trezeşti de cu noapte. Te bărbiereşti, te speli, te îmbraci curat, că altfel râd oamenii de tine pe drum. Ăştia, care nu muncesc de ani de zile şi nici nu îşi doresc să-şi găsească serviciu, se văd de la distanţă. Sunt pletoşi, bărboşi, nespălaţi… cu mare greutate mai aduci unul din ăsta pe drumul cel bun", spune edilul comunei Lieşti.
Investitorii vin tocmai de la Focşani
Cele mai multe locuri de muncă din Lieşti sunt create de agenţi economici autohtoni. Mai sunt însă şi angajatori veniţi de prin alte zone ale ţării. "Avem aici o secţie a fabricii de confecţii de la Focşani, a doamnei senator Florina Plăcintă. Şi, din câte ştiu, dumneaei mai vrea să se extindă aici pe încă vreo două spaţii, ceea ce ar însemna încă 200 de locuri de muncă. Aşteptăm cu interes şi punem la dispoziţie tot ce ţine de noi. Ar fi locuri de muncă binevenite. Investitori străini, din păcate, n-am prea avut aici. Înainte de criza economică, venise un italian care voia să facă aici o fabrică de ceramică. Dar cum economia a mers prost, nu s-a mai întors omul să-şi pună proiectul în practică", conchide ediilul comunei Lieşti.
Sute de locuri de muncă
Familia Scarlat (din care face parte şi deputatul liberal George Scarlat) este printre cei mai mari angajatori locali. Firmele din grupul "Floarea Salcâmului" adună, probabil, cei mai mulţi angajaţi, în jur de 70. Spre exemplu, cel mai modern abator din judeţ - Şerbăneşti Livada SRL - raporta anul trecut către finanţe 45 de angajaţi şi un profit de 225.694 de lei.
Sunt însă şi câteva alte firme mai mari care angajează şi contribuie la buget. Spre exemplu, SC Valgrig SRL, controlată de omul de afaceri lieştean Vali Susanu, comercializează materiale de construcţii şi sanitare, are 23 de angajaţi şi a făcut, în 2014, un profit net de 458.464 de lei. Valrotrade SRL produce ţevi din oţel şi tablă. O contribuţie importantă la buget aduce, potrivit primarului din Lieşti, şi societatea Diamant Alfa.
Apoi, angajatori sunt şi firmele mai mici: fabrici de pâine, magazine, baruri şi aşa mai departe. Oricum ar fi, Lieştiul nu e o comună în care cel mai mare angajator să fie primăria! Chiar şi fosta fabrică de zahăr, actualmente în propritatea grupului Agrana AG, are vreo zece angajaţi, doar că i-a dus la Urziceni. În comună, la fosta fabrică mai sunt doar câţiva funcţionari şi paznicii...
