Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
După-amiaza unui Zimbru (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Octombrie 2021
Aşa-mi porunceşte, cum scriu în ziarul de ieri: "să vii la mine mâine, exact când bate clopotul pentru vecernie!"... şi pleacă. Pleacă, dar fără să-mi spună unde stă şi fără să-mi dea vro adresă, vrun reper. Sigur că vreau şi trebuie să mă duc, dar nu ştiu unde. Şi, uite,…
După-amiaza unui Zimbru (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Octombrie 2021
Da... femeia frumoasă şi inteligentă - încă mai cred - mă lasă câteva minute lungi în suspans. Nu articulează nici un cuvinţel. Oare de ce? Nu cumva şi-a dat sama că-s cel de Atunci şi de Acolo? Şi oare de ce nu-mi spune să-i citesc ce-am scris în conformitate cu…
După-amiaza unui Zimbru (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Octombrie 2021
Da... uite-aşa scrie femeia asta frumoasă, în caietul cu linii paralele şi orizontale, Acolo, pe mirabila şi admirabila margine sudică a mijlocului dintre Moldova de sus şi Moldova de jos! Uite-aşa: "Te rog să ierţi că nu te-am aşteptat/ şi am fugit cu-n fante de spatie,/ crezând că mă iubeşte…
După-amiaza unui Zimbru (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Octombrie 2021
Da, sigur că da... în ziarul de ieri ziceam că intru-n cimitir să întâlnesc o femeie frumoasă şi deşteaptă! Da, iată banca de rezerve! Iată banca pe care stă ea, acea căutată pentru ca să-mi pozeze întru Arta Cuvântului! Da, ea este! N-are cum să fie alta! Că-i frumoasă până…
După-amiaza unui Zimbru (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Octombrie 2021
Într-o după-amiază, nu chiar de mult...(să tot fie unsprezece kilometri liniari de atunci)...hotărăsc să agăţ o femeie frumoasă şi deşteaptă. Nu pentru ce crede ori speră nu ştiu care (oarecare) cititor împătimit de cancanuri aiuritoare, nu pentru ce gândeşte un amator de mondenităţi stupide, ci pentru a-mi poza (metaforic şi…
O CUCOANĂ INDIFERENTĂ
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Octombrie 2021
Hei, tu, care eşti acolo! Hei, tu, care eşti Aici! Te strig de-o viaţă întreagă, însă nu mă auzi, nu vrei să mă auzi, nu ştii să mă auzi...chiar nimic, nimic, nimic nu catadicseşti să-(mi) zici! Te rog să-(mi) spui măcar dacă ţi-am greşit cu ceva! Te rog să-(mi) spui…
Şapte vorbe Răscolitoare din Moldova de Nord
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Octombrie 2021
Aşa se auzea în toată România: „Enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi”... Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...!…
ULTIMA AMANTĂ
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Octombrie 2021
Din când în când, aşa, ca-ntr-un ritual de care nu mă pot elibera-n vecii vecilor (vecii vecilor din viaţă, nu din moarte) iau autobuzul şi mă duc în gara asta, în gara cealaltă, în toate gările prin care a fost şi a trecut şi Mama. Fiindcă, exact în centrul Sinelui,…
ULTIMA INTERNAȚIONALĂ (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Octombrie 2021
Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: "sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!"... Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o…
ULTIMA INTERNAȚIONALĂ (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Octombrie 2021
Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul…
DRUM BUN!!!
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Octombrie 2021
Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă.…
Un imbecil... din Decembrie 1989
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Octombrie 2021
Imediat... după ce a fost declanşată/ izbucnită (şi scăpată de sub control) Marea Panaramă Tragică din Decembrie ’89, mă poartă picioarele tremurând de frică pe strada Caragiale. Cum să nu-mi fie teamă când, iată, un descreierat îşi umblă Dacia cu 150 de kilometri/oră, pe capota din faţă a vehiculului purtând…
PÂNĂ UNDE OSTENEȘTE LUMINA
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Octombrie 2021
Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc…
Săgeata nesimţitului Ion
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Octombrie 2021
Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici…
Maestrul şi Margarina
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Octombrie 2021
Care mai de care alegător/ alegătoare tânjeşte după luxul din filmele siropoase şi banale, pe care (cu orice preţ) le urmăresc pe "plasmă". Unele uită să nască, iar altele nasc "preventiv". Şi unele şi altele vor să se umple cu vanitatea şi răsfăţul ţaţei Scarlett O’Hara. Sunt paralele cu scrupulele.…
O UMBRĂ ALBĂ (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Octombrie 2021
Da, ea este! Umbra Albă! Se apropie! Îmi face semn să stau! Se apropie! Nu mă mişc! Şi chiar mi se face un fel de frică devastatoare, mă încearcă un fel ciudat de spaimă, o cutremurare fără precedent! Şi asta cu atât mai mult cu cât, până acum, a păstrat…
O UMBRĂ ALBĂ (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Octombrie 2021
Da, cum ziceam în ziarul de ieri, încep să mă duc la ea, la umbra cea Albă de pe linia orizontului, adică din punctul meu de vedere! Ies repede din sat, mai ales că aici, cum am mărturisit de atâtea ori, toate casele sunt la marginea satului, iar drumu-i aşa…
O UMBRĂ ALBĂ (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Octombrie 2021
Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i…
Vine un Timp, Vine o Vreme
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Octombrie 2021
Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi…
Magnolie şi Mătrăgună - ULTIMUL DRUM
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Septembrie 2021
Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică…
Madama cu Bou Primar
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Septembrie 2021
Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!...(era să scriu „flagrant delicat”)...Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial...şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau! Iată-l în limba…
Ce zgomot face cântecul când moare?!
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Septembrie 2021
Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea…
Turnir de Crizanteme (cuprinsul din ziarul de ieri)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Septembrie 2021
Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt! De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol! Şi se anunţă…
Pastel Paranormal Printre Potcoave Pierdute
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Septembrie 2021
Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor) o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot...…
