pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfintestăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodatăapoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidămăcar o clipă, dinadins, ...

Da, şterg gemuleţele lucarnelor... şi începe să se vadă mai bine! Detaliile-s dintre cele în stare să-mi tulbure constituţia fizică şi sufletească! Sigur, şi dumneavoastră aţi umblat haihui prin podurile personale ori ale altora! Şi, desigur, nu cred că nu v-a cotropit frica de necunoscut, frica ne/justificată de clar/obscur, frica de mister, de vechi... de tot ce nu este, dar se aude... de tot ce este, dar nu zice nimic!... Da, nu-s adversarul/duşmanul tăcerii, însă tăcer ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie - jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!! te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină pe ...

Încep să mă sui pe scara care duce-n podul casei. Chiar acum încep să mă sui. Oare durează mult până ajung în pod? Până atunci şi până acolo, oare nu se termină visul? Tare mi-i teamă că se sfârşeşte! Şi, dacă se sfârşeşte, ce? Mă sui fără vis, aşa! Trebuie să am curaj! Degeaba am văzut atâtea în acest vis... dacă nu reuşesc să ajung în mijlocul susului din pod! Şi-n zadar am auzit şi am văzut cea mai frumoasă scrisoare de dragoste ne/pierdută, şi-n za ...

ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi viaţa pentru mine,dar te-ai oprit (la timp) când ai văzutce fel de oarecare/oarecineîmi stă-n putinţă şi îţi stă în caleşi-şi etalează inima de piatrăpe foc şi pe văzduh şi pe pământ - nici câinii n-o mănâncă şi n-o latră !!!ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi moartea pentru mine,dar te-ai oprit (la timp) când ai văzutcă nu am lăcrămare şi ruşine,că sunt imun la otrăviri cu celemai fine ascuţişu ...

Curajul greu de stăpânit mă ajută să rezist fricii greu de stăpânit. Şi nu am cum să nu mă-nfior când aud asemenea şoptire pogorând şi suind de peste tot şi de nicăieri. Sigur... nu ştiu a cui o fi vocea asta de flăcăiandru, amară şi ne/răbdătoare. Sigur... încerc s-o localizez... şi văd o scrisoare deschisă... o scrisoare uitată... o scrisoare pierdută (?)... o scrisoare cu cerneală neagră şi caligrafiată... cu sârg şi resemnare, parcă. Din adâncurile cestei ...

oare cine mai înseamnă/ alt ceva decât se vede împrejurul mic sau mare:/ ură, pizmă, foame, sete? oare care mai de care/ tocmai unde poate duce într-această strâmto(r)are/ dintre leagăne şi cruce? oare alt ceva ce este/ printre-aminte şi uitare? poate (nu)-i un oarecine,/ poate (nu)-i un oarecare! oare nu cumva se ştie/ despre careva că-i totul, care poate să (nu) spună/ ce e viul şi ce-i mortul? care va să zică, poate,/ într-un timp inert... adică nu va mai putea să rabde/ ...

Aud copiii: dă-ne doar un brad şi-o sanie cu tălpi de altădată, căldură printre fulgii care cad, părinţi care se BUCURĂ şi IARTĂ !!! Vrem turte, mere, nuci, colinde, ger - să nu uităm că viaţa este verde, să ne-amintim de-a pururi LERU-I LER şi VISUL că nimica nu se pierde !!! Aud părinţii: DOAMNE, să ne dai un strop de vin şi-un pic de sănătate, cântec la păsări şi ovăz la cai - şi la copii doar DRAGOSTE de CARTE !!! Şi, dacă ai şi vrei şi poţi şi ştii, d� ...

(!) iar LUNA - care-ţi bate pe obraz când dormi cu VISUL în/spre VEŞNICIE - e tot ce-a fost FRUMOS şi a RĂMAS din ce-am descoperit că NU (se) SCRIE pe nici o VREME şi pe nici un TIMP, pe nici o CARTE şi pe nici o FRUNTE: TALGER de AUR, LINIŞTE cu NIMB, REGINĂ a SEDUCŢIEI ROTUNDE (!) (!) trece în SUS şi-n JOS, trece ÎNCET, PLINĂ şi NOUĂ, SINGURĂ şi MOVĂ - mă uit şi mi-amintesc de ce tot CRED că nu se-ntâmplă nici o CATASTROFĂ atâta VREME şi atâta TIMP cât seamănă ...

Da, cum mărturiseam ieri, pe partea stângă stă odaia din partea stângă! Iar nu în partea stângă a Oricui, ci în partea stângă a Singurătăţii! N-am văzut şi n-am auzit niciodată (despre) o mai adânc răscolitoare singurătate decât Singurătatea unei odăi singure! Mirosul de busuioc la icoane şi tăcerea de candelă stinsă, lumina (difuză) strecurată prin/printre perdele de geamuri legende, murmurul i/real al superstiţiilor şi foşnetul încăpăţânat al tuturor nălu ...