* Aproape jumătate dintre pacienţii Spitalului „Elisabeta Doamna” sunt internaţi din cauza problemelor legate de consumul exagerat de alcool * Unele situaţii necesită internare de doar 24-48 de ore * Altele îi ţin pe bolnavi la pat chiar şi o lună *
Dacă pentru afecţiuni psihice cum e schizofrenia nu există profilaxie, pentru altele prevenţia e la îndemâna oricui, doar că mulţi nu vor să ţină cont de ea. Alcoolismul e un bun exemplu în acest sens. Nici sfaturile medicilor, nici propriile experienţe dureroase trăite în trecut nu reuşesc să îi smulgă, pe cei mai mulţi dintre alcoolici, din mrejele patimii.
„În momentul de faţă, alcoolismul este cea mai frecventă afecţiune pe care o tratăm, aproape jumătate dintre pacienţii internaţi la noi confruntându-se cu probleme de acest fel. În permanenţă avem cam o sută de astfel de pacienţi internaţi”.
„Iar numărul de cazuri înregistrate este în creştere. Vorbim aici despre toate formele afecţiunii, cum ar fi dependenţa etanolică, delir alcoolic acut, delir alcoolic sub-acut, sevraje, intoxicaţiile etanolice acute”, precizează şeful secţiei Psihiatrie III din cadrul Spitalului de Psihiatrie, dr. Virgil Draşovean (foto).
De ce ajung gălăţenii în asemenea situaţii?
„E tot timpul o problemă de educaţie - noi le explicăm în permanenţă ce este alcoolismul - ce se întâmplă cu ficatul lor, cu inima lor şi cu celelalte organe - şi cum boala aceasta îi poate ucide. Din toţi, cam 3-4 la sută renunţă la alcool, cu toată dezalcoolizarea şi cu tratamentul specific anti-alcool”.
„Pacienţii beau din orice fel de motive. Beau pentru că trăiesc într-o societate în care se bea, iar ei merg pe ideea «Eu de ce să nu beau?». Apoi, beau din anxietate, din depresie”.
„Unora le cere organismul: pacientul poate sta singur în casă, simte că trebuie să consume alcool, aşa că bea. Alţii spun «Eu muncesc din greu, trebuie să şi beau»”.
Perioada internării variază: „La intoxicaţiile alcoolice acute îi internăm pentru 24-48 de ore. La dependenţe etanolice poate să dureze şi o lună. În plus, dacă e vorba despre dependenţă etanolică cu polineuropatie etilică, pacientul nu poate să meargă. Eu n-am ce să-i fac, trebuie să-l învăţ cât de cât să meargă ca să-l las acasă”, conchide dr. Draşovean.
