* Un tânăr gălăţean provenit din Centul de Plasament „Negru Vodă” a fost admis la University of Worcester, Marea Britanie * Statul român îl sprijină cu exact un bilet de autobuz pe zi *
Statul român nu a luat în calcul că unii copii proveniţi din centrele de plasament pot ajunge să studieze în străinătate. Nimeni dintre mai-marii ţării nu şi-a închipuit vreodată că aceşti copii care o duc cum o duc în centrele de plasament îşi pot dori mai mult decât li se oferă. Că pot avea un vis, firesc pentru mulţi alţi copii.
Cel puţin aşa arată sumele pe care, potrivit legii, trebuie să le primească un tânăr care a fost admis la o universitate din străinătate. În total, statul român îi oferă unui tânăr asistat care îşi continuă studiile fabuloasa sumă de 11,5 lei pe zi.
Aici ar trebui să intre „contravaloarea cheltuielilor aferente drepturilor de cazarmament, echipament, transport, materiale igienico-sanitare, rechizite, materiale cultural sportive”, „bani pentru nevoi personale”, plus „alocaţia de hrană”.
Pentru toate acestea - 11,5 lei pe zi, sumă pe care un român din clasa de mijloc o lasă bacşiş la restaurant.
De la „Negru Vodă” la University of Worcester
Silviu Apostu provine din Centrul de Plasament Negru Vodă din Galaţi şi a terminat Colegiul Tehnic „Traian”. Nu a fost vreun geniu, ci doar un copil a cărui pregătire i-a permis să fie admis în această toamnă la Universitatea din Worcester, Marea Britanie, la specializarea „Creative Digital Media”.
Pasionat de calculatoare, Silviu a vrut neapărat să urmeze aceasta universitate, deşi ar fi putut fi admis în aproape orice centru universitar din ţară. A ales Marea Britanie şi pentru că fratele său mai mare lucrează acolo şi putea conta pe un sprijin.
Acum, însă, după doar o lună de şcoală se vede nevoit să lase baltă totul şi să se întoarcă acasă. De ce? Pentru că statul român îi dă puţin peste două lire sterline pe zi ca să supravieţuiască în Marea Britanie. De fapt, este exact aceeaşi sumă pe care o primesc toţi studenţii proveniţi din centrele de plasament.
Situaţia lui Silviu este îngreunată de faptul că a ales cu bună ştiinţă să meargă în Anglia, însă cu aceleaşi sume trebuie să se descurce şi ceilalţi copii care au plecat din centrele de plasament de la Galaţi în centre universitare precum Iaşi, Cluj sau Bucureşti. E nevoie să mai spunem că banii nu îi ajung nici pentru a trece strada?
Câţi bani primeşte de la stat
„Sunt într-o situaţie disperată şi nu mai ştiu la cine să apelez. Am făcut dovada la Direcţie (Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) că toţi banii mei economisiţi (vreo 1200 lei şi 420 lire) au fost cheltuiţi pe garanţie la cazare, mâncare, transport avion, autobuz etc. Am primit un răspuns prin care sunt informat că, potrivit legii, nu îmi pot da decât 844 de lei pe an pentru diferite cheltuieli, 28 de lei pe lună bani pentru nevoi personale şi alocaţia de hrană de 8,3 lei pe zi”, ne-a declarat Silviu Apostol.
Ce înseamnă, cumulat, aceste cifre? Un total de aproximativ 4.200 de lei pe an, adică 350 de lei pe lună sau 11,5 lei pe zi. Iar din aceşti bani tânărul nostru trebuie să se descurce cu tot ceea ce înseamnă traiul de student, de la cazare şi masă până la transport, haine, rechizite etc.
Sumele sunt mici în lei, hai să vedem ce înseamnă în lire: 920 de lire pe an, 75 de lire pe lună, 2,5 lire pe zi.
Reprezentanţii DGASPC Galaţi susţin că nu au mijloacele legale pentru a-i oferi mai mulţi bani. Nici lui Silviu şi nici altui tânăr provenit din centrele de plasament. „Acestea sunt sumele prevăzute de lege, atât putem să îi asigurăm noi”, a spus directoarea DGASPC Galaţi, Manon Cristoloveanu.
Aşadar, statul român nu s-a gândit că un copil provenit dintr-un centru de plasament ar putea ajunge să studieze în străinătate şi că ar avea nevoie de ceva mai mult sprijin decât 11 lei pe zi. Asta pentru că tot se vorbeşte despre egalitatea şanselor…
Se teme că va trebui să renunţe la facultate
Bătăios din fire, Silviu Apostu a încercat totuşi să obţină finanţări de la oriunde, aşa că a scris şi la Primăria Galaţi, şi la Consiliul Judeţului. A primit, deocamdată, doar un răspuns general. Însă timpul nu mai are răbdare şi nevoile sale financiare sunt din ce în ce mai acute.
„Am înştiinţat Consiliul Judeţului despre situaţia mea, chiar şi biroul domnului primar, dar nu mi s-a zis decât să aştept un răspuns oficial după ce vor investiga problema. Am primit al doilea avertisment pentru neplata cazării, iar până la sfârşitul lunii dacă nu se va schimba nimic va trebui să părăsesc campusul”.
„Actele de muncă pentru studenţi mai durează cel puţin două-trei luni până vor fi eliberate şi doar atunci voi putea să îmi găsesc un job part-time. Cred că atunci voi reuşi să îmi acopăr singur toate cheltuielile. Sunt foarte speriat că va trebui să renunţ la facultate”, ne-a mai scris Silviu, din Marea Britanie.
Înainte de a pleca, Silviu a trecut pe la noi prin redacţie. Nu a acceptat să fie fotografiat şi nici să scriem despre el, dintr-o mândrie uşor de înţeles. Vroia să se descurce singur. Viaţa vrea, însă, să-l îngenuncheze.
Iar statul român îşi sprijină viitorii specialişti cu un bilet de metrou pe zi. Şi apoi se întreabă de ce aceşti tineri nu mai vor să audă de România.
