* Cel mai mare pericol este cel contractării unor boli cu transmitere sexuală * Mononucleoza, numită şi „boala sărutului”, poate, de asemenea, să vă chinuie chiar când vă este lumea mai dragă *
Traversăm o perioadă marcată de tot soiul de sărbători destinate dragostei. Bine ar fi să reţineţi, însă, că oricât de frumoase ar fi aceste ocazii şi oricât de intens v-aţi propus să le trăiţi, există şi o seamă de pericole care vă pasc, mai ales dacă obişnuiţi să vă schimbaţi destul de des partenerii de cuplu şi nici nu sunteţi tocmai adepţii ideii de „iubire platonică”.
Vorbim, evident, despre riscul infectării cu diverse boli cu transmitere sexuală, dar şi despre mononucleoză, cunoscută şi sub denumirea de „boala sărutului”.
De cele mai multe ori, simptomele afecţiunilor contractate se fac simţite abia după săptămâni bune. Ca şi în cazul celor mai multe boli, diagnosticarea din faze incipiente este vitală, pentru că o schemă de tratament recomandată de medicul specialist şi începută la timp poate grăbi vindecare şi scădea disconfortul pacientului.
Boli cu transmitere sexuală
Mai ales dacă nu vă cunoaşteţi foarte bine partenerul de cuplu, este obligatoriu să evitaţi cu orice preţ contactul sexual neprotejat. În caz contrar, vă puteţi alege cu tot felul de boli chinuitoare, greu de tratat şi, în anumite situaţii, chiar fatale.
Din această ultimă categorie face parte infecţia cu HIV, la care sunt expuşi, în egală măsură, atât bărbaţii cât şi femeile.
Sifilisul, provocat de infecţia cu Treponema pallidum, este de asemenea o boală a căreia incidenţă se menţine încă la cote destul de ridicate. Netratat la timp, poate cauza complicaţii cu efecte destul de severe în organism.
Gonoreea, pe de altă parte, este o boală cauzată de infecţia cu Neisseria gonorrhoeae şi care se poate contracta, de asemenea, în urma unui contact sexual neportejat.
În aceste condiţii, nu trebuie să ignoraţi nici faptul că anumite metode de contracepţie - cum ar fi pilulele - nu protejează împotriva infecţiilor, folosirea prezervativului fiind singura cale sigură de a evita îmbolnăvirea.
Şi în cazul în care vă cunoaşteţi partenerul de viaţă sunteţi expuşi riscului de a contracta diverse afecţiuni pe cale sexuală. Spre exemplu, hepatitele de tip B şi C - diagnosticate adesea doar după apariţia simptomelor date de complicaţii ale bolii - se pot transmite prin contact sexual neprotejat.
Există, tot astfel, şi o serie de boli cu transmitere sexuală la care femeile sunt mai expuse. Printre ele se numără infecţia cu escherichia coli, care, potrivit specialiştilor, apare în general la femei după primul contact sexual.
Şi infecţia cu Chlamydia trachomatis poate fi deosebit de periculoasă. În cazul în care aceasta apare la femeile însărcinate, fătul poate avea de suferit.
O altă afecţiune întâlnită preponderent în cazul femeilor este şi candidoza. De fapt, candida este o ciupercă prezentă în mod normal în flora vaginală, dar în anumite condiţii poate deveni un microorganism patogen. Mai multe studii au demonstrat că circa 10 la sută dintre cazuri pot avea transmitere sexuală, tocmai de aceea tratamentul specific se aplică, adesea, în cazul ambilor parteneri de cuplu.
Boala sărutului
Numită şi mononucleoză, boala sărutului este, de fapt, o infecţie cauzată de virusul Epstein-Barr. Se transmite de la o persoană de la alta prin sărut sau mucus, deci prin sărut şi, în cazuri mult mai rare, prin tuse.
Persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 35 de ani sunt cele mai expuse, de multe ori pacienţii contractând infecţia o singură dată în viaţă.
Simptomele, printre care se numără febră, senzaţia de oboseală, durerile de cap, inflamarea ganglionilor de la nivelul gâtului sau senzaţia de foame inexplicabilă pot apărea la 4-7 săptămâni de la contractarea virusului.
În unele cazuri, pacienţii sunt nevoiţi să aleagă repaosul la pat pentru câteva, zile, până la ameliorarea simptomelor. Diagnosticul precis îl poate stabili doar medicul, pe baza unor teste de sânge.
Chiar dacă nu vă încântă ideea unor analize tocmai în momentele în care abia vă mai puteţi ridica din pat din cauza senzaţiei de rău, nu aveţi încotro.
Afecţiunea trebuie diagnosticată ca atare, pentru a stabili schema de tratament. Administrarea de antibiotice este inutilă, dat fiind faptul că infecţia este una de natură virală, nu bacteriană.
